Archive for the ‘categoria gheorghe’ Category

Adevărul e că ne putem mândri că România nu are nimic în comun cu animalele astea, deocamdată. Iar poliția liberiană știe să tragă ÎN PICIOR.
 

 

 

 

Radu Bălănescu, cel al cărui rumegat de talași l-am ascultat într-o seară la TVR preț de câteva minute, după care am schimbat canalul, a fost ales șeful masoneriei mondiale.

Bă, nu știu cum sunt alții, dar eu unul, când aflu că un rumân de-al nostru a fost ales șef pe undeva, masonerie sau Liga de Bere, nu contează, simt cum se umflă în mine MÂNDRIA DE ROMÂN.  Valahul e tare, ce mai încolo -încoace! Mai ieri eram pe primul loc în lume în Industria de Țepe, și acum suntem taman șefi peste masonerie. Sau, nu e cumva exact pă dos: MASONERIA E ȘEFĂ PESTE NOI.   

”Mișto rochii își mai trag masonii ăștia”

”Mișto fuste își mai trag masonii ăștia”

Parcă mai ieri răcnea Bivolaru din toți bojocii: MASONERIA ÎNGROAPĂ ROMÂNIA, și s-a trezit bietul nebun cu un proces de corupere de minori pentru o toantă de 17 ani care a vrut să se zbenguie cu guru. Și, în definitiv, ce dracu e masoneria asta? Cu ce se ocupă, da pe bune, nu ce cred scrântiții întru conspirații mondiale, în care eu nu cred de nicio culoare. Adică, să iasă, dom’le,  Bălăcescu ăsta și să ne spună ce e cu tot tam-tam-ul ăsta cu masoneria. Ce e, frate, masoneria? E UN SRL, ONG, SOCIETATE PE ACȚIUNI, un club de băieți care beau bere și mănâncă alune la cârciuma din cartier de câte ori joacă CSM Reșița?  

Sau mai bine, să ne spună Bălăcescu DE UNDE ARE BANI MASONERIA? MASONERIA ȘI MARTORII LUI YEHOVA? 

Uite, astea-s două întrebări care mă macină pe mine, de nu pot să ”închiz” ochii noptea? De unde, frate, atâția bani pentru toți amărăștenii ăștia îmbrăcați ca cioclii, cărând după ei vrafuri de revistuțe cu ”cel mai bun prieten al omului- LEUL”, care neagă crucea Domnului Nostru Isus, zis Hristosul.  Să iasă, dom’le, public Bălăcescu și să spună. Ca să știm și noi, dacă tot e TRĂDARE!

Cei care se simt scandalizați de faptul că la Consiliul Județean se cheltuiesc 50.000 de lei ca să sărbătorească 45 de ani de când Aeroportul, nu trebuie decât să arunce o privire peste rectificarea bugetară de la Consiliul Local Tîrgu-Mureș, ca să vadă cum consilierii maghiari, după strălucita victorie în cazul statuii lui Suto Andras, pentru care maghiarii și PD-L-ul au dat mână cu mână pentru salvarea poponeței lui Maior de urgia ANI, pregătesc o nouă lovitură aplicată bugetului local.

Este vorba de cheltuierea a 90.000 DE LEI pentru achiziționarea unui aparat de traducere, astfel încât toți consilierii locali să se înțeleagă cu romulanii care ne vizitează galaxia. Nu, nu e vorba de romulani, este vorba tot despre maghiarii din CL care ”NU VREA SĂ VORBEȘTE LA EI ROMÂNEȘTE”, și ca să nu mai fie nevoiți să se comporte ca niște papagali poligloți, vorbind odată în Limba Română și apoi în Limba Maghiară, sau viceversa, după gradul de șovinism al fiecăruia, vor o mașină translator, care să cunoască Limba Română în locul lor.

UNANIMITATE, ca pe vremurile lui Suto Andras

”Mai dă-ți una, te rog frumos”

”Mai dă-ți una, te rog frumos”

Mențiunea în proiectul de rectificarea bugetară a venit la inițiativa consilierului local UDMR Karacsony Etel, de profesie avocat, probabil nu unul de foarte mare success, având în vedere deficiența lingvistică de care suferă. Ceea ce însă uimește odată în plus, dincolo de handicapul lingvistic al consilierilor UDMR, este faptul că în comisiile de specialitate, toți consilierii locali au aprobat în bloc această nerozie. Toți, cu excepția lui Olimpiu Sabău, consilier local PSD, același care a obiectat față de ridicarea unei statui autorului capodoperei literaturii universale ”Mămăligă cu brânză” în Piața Teatrului din Tîrgu-Mureș, având în vedere faptul că nu a avut loc o consultare a cetățenilor tîrgumureșeni față de acest proiect, printr-o dezbatere publică.

Dar cum va arăta un asemenea aparat translator? ”Nu știu. Nimeni nu știe”, ridică din umeri Olimpiu Sabău, la o țigară pe culoarele Primăriei. DAR AU VOTAT TOȚI! ”Eu n-am votat”. Și 90.000 DE LEI? ”Cam mult, nu-i așa”? recunoaște Olimpiu Sabău, făcând o grimasă de neputință în fața neroziei consilierilor locali, deopotrivă români și maghiari.

Ei bine, având în vedere lipsa unui precedent în acest domeniu, probabil sistemul va fi ceva de genul ăsta,  cu tot cu dublajul în spaniolă:

Consiliul Județean rămâne mai prejos, cu doar 50.000 de lei

Și da, într-adevăr, Consiliul Județean va cheltui 50.000 de lei pentru aniversarea a 45 de ani de la înființarea Aeroportului Tîrgu-Mureș, cu 30.000 de lei mai puțin decât CL, dar cu 5.000 mai mult decât un calcul aritmetic  atribuind 1000 de lei la fiecare an de sărbătoare. Pentru că, dacă aniversarea nu e rotundă, măcar suma cheltuită să fie, altminteri tot ar fi de-a dreptul ridicol.

E însă, oare, oportună o asemenea cheltuială, se întreabă cei cu sufletul alături de destinele acestui județ? Părerea noastră e că o oportunitate mai mare nici că putea să existe, având în vedere că peste 5 ani actualul președinte al CJ, liberalul Ciprian Dobre, s-ar putea să nu mai pupe asemenea pleașcă de scaun, și dacă 100 de ani de Cultură în Mureș s-au potrivit la fix, acum nu putea să scape SCORUL ĂSTA, pentru 5 ani amărâți, așa că au adus-o puțin din condei.

În timp ce răspândesc democrația în lume, cu rezultate dintre cele mai remarcabile (vezi Afganistan, Irak, Libia, Siria și Ucraina), la ei acasă americanii reușesc să instituie cel mai disfucțional sistem socio-politico-economico-financiar pe care l-a cunoscut lumea cred de-a lungul întregii istorii. După ineptele Patriot Act, National Defension Act, ca măsură de combatere a unui închipuit terorism, care statutează niște măsuri de securitate vecine cu nebunia (arestarea fără mandat, detenția pe termen nedeterminat fără prezentarea acuzațiilor), după programul NSA care țintește monitorizarea întregului spectru informațional accesat de fiecare cetățean, nu doar american, ci al întregii planete, după ObamaCare care va mulge și mai mult resursele clasei de mijloc pentru a băga încă odată bani în buzunarele corporațiilor neplătitoare de taxe, în fine, după monstruoasa fraudă financiară împotriva căreia nu se iau niciun fel de măsuri, a venit VREMEA ȚESTOASELOR.

Nu, nu e vorba despre țestoasele ninja, ci de cele din Nevada, pentru protejarea cărora, un abscons pentru mine departament de management al teritoriului distruge viața ultimului fermier al statului, care nu-și mai poate păște vacile pe câmp din cauza ȚESTOASELOR.

În legătură cu acest subiect, celebrul comentator emil huhurezeanu, O VOCE CLARĂ ÎN ACTUALITATE,  a dat exemplu fabula cu iepurele și țestoasa, statutând că ȚESTOASELE întotdeauna vor învinge, cu excepția celor care au fost eutanasiate de către același departament pentru administrarea teritorilui, care a observat între timp că dihăniile s-au înmulțit peste măsură. DOOOOOOH

cokedestroysAstăzi, pentru prima dată după cinci ani de zile, am băut o Coca Cola. Nu pentru că îmi lipsea, ci pentru că nu aveam bani decât de-o Coca Cola. Când să iau însă una din frigider, observ lozincile penibile de pe etichete. Am stat o clipă în expectativă, apoi, având grijă să o ocolesc pe aia cu ”împarte-o cu un băiat sexy”, am luat una și m-am așezat la masă cu amicii. Apoi am privit mai atent ridicola etichetă. Mă îndemna dintr-un colț să o urmăresc pe feisbuc. Iar din  colțul celălalt mă asigura că e făcută cu ingrediente 100% naturale.

Io-te-te, frate, c-asta-i naturală! Păi, de ce nu zici așa? Adică, nu numai că aduce de 120 de ani fericire, dar e și naturistă. Adică are apă și zahăr, care se găsesc natural, cum altfel, în natură.

Dar cu CARAMELUL AMONIACAL – E150c cum rămâne? Și ăla se găsește în natură? Ei, nu se poate? Te pomenești că crește prin bălăriile alea din jurul bazinului de decantare de la AZO.  MUSAI! Că doar nu ne-o minții pe noi ăștia de la Coca Coala.

Dau să mă uit deci la ingrediente, dar ia-le de unde nu-s. Dispăruseră și în locul lor… FUTU-I PAȘTELE MĂ-SII… ”împarte-o cu un băiat sexy”! Ce dreacu, am nimerit într-un bar de poponari?

BLESTEMAT SĂ FII, Remus Cernea!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Homunculul de la Phenian a decedat

Posted: decembrie 19, 2011 in categoria gheorghe
Etichete:

Așa cum îi stă bine unui mare amator de whisky într-o țară unde amărășteanul nu are după ce bea apă, ultimul dictator comunist al planetei, Kim Jong Il ( să vedem cum rămâne cu fi’su), a murit de cancer la pancreas. Prilej cu care înfometații nord-coreeni au pus de-o jale națională. Firește, nimeni n-a plâns niciodată mulțimile de nord-coreeni care au murit și continuă să moară de inaniție în această țară  angrenată la nivel național într-o continuă paradă propagandistică.

Unui alt mare amator de whisky, încă în viață, de data aceasta în minunata Românie, taman de Ziua Națională, un bătrânel a putut fi surprins repezindu-se să-i sărute palmele. 

Păstrând proporțiile, la bază fenomenul e identic. Vita are nevoie de un idol, și cu cât acesta o lovește mai amarnic cu piciorul în dinți, cu atât se închină mai adânc în fața lui. De aceea comunismul este ateu. Pentru ca vita să nu aibă decât un dumnezeu… gelos și răzbunător. 

http://www.liveleak.com/e/8c5_1324287453

În altă ordine de idei, succesorul la conducerea Coreei de Nord pare bine hrănit.

 

P(r)ostacul sabotor

Posted: noiembrie 11, 2011 in categoria gheorghe

N-aș fi amintit despre asta, dacă nu aș fi primit un mail de la Aurelian Grama, pe care l-a trimis întregii prese, ca răspuns la convocarea la o conferință de presă a lui Borbely, din poziția de ministru al Mediului. „Da’ ce suntem noi, radiou și televiziune publică să transmitem mesajele guvernului”. ” S-a dat strigarea pentru turma stenodactilografilor care să-și ia în serios rolul de PR pentru autoritatea instituită”. Well, venite din partea unui ”dinozaur” al unei prese dispărute, despre care se spune că a deschis cu capul ușa lui Dorin Florea ca să ceară 10 000 de dolari, care pe deasupra este și patron de presă și în consecință responsabil la rândul său pentru adunătura de fătuci și guguștiuci care populează tagma jurnaliștilor în ziua de azi, aceste lamentări îmi amintesc de curvele din vremea adolescenței mele care ajunse acum mame respectabile cu fiice ale lor, se plâng de degradarea moravurilor și vârsta tot mai fragedă la care tinerii din ziua de azi își încep viața sexuală.

Da, e o presă de agenți de relații publice folosiți de politicieni pentru a transmite mesajele menite a fi receptate de electoratul care trebuie să-i voteze, dar cine e vinovat de asta dacă nu toți acești găinari în roluri de patroni de presă care au construit un sistem fără coloană vertebrală, fără respectabilitate, fără public, doar plin de sforării și iluzia grandorii insuflată de bătăi pe burtă și tras de șireturi cu potentații zilei?

E un dobitoc care dă lecții în spatele unor pseudonime din dreptul cărora urlă în gura mare pe tot felul de bloguri că nu e Neluțu Chiorean. Who the fuck cares! Cine e Neluțu Chiorean? … the fuck should I know? Cu mare greutate am reușit odată, într-un moment cheie, să-mi amintesc numele lui.  Știu însă cine e postacul de partid. E un rebut, o căzătură, un deșeu rezultat taman din genul de presă fără valori, fără principii, care a ajuns la nivelul de degradare pe care îl întâlnim în ziua de azi. E incompetentul fără creier, fără talent, cultivat de un sistem de pile și relații și ținut la căldurică până și-a găsit un culcuș mai comod la pulpana licuriciului cel mare de la care suge cu nesaț, făcând spume la gură. Radioul public a fost o pepinieră pentru aceste rebuturi. Unul a ajuns să cumpere pentru Țepea basorelieful din dosarul C(A)CA, altul a ajuns director de televiziune care citește textul reclamelor la saloane de topit șuncile parașutelor de bani gata.

Dictatura cvasi-analfabetului Ceaușescu s-a perpetuat cu ajutorul tuturor cățeilor care parveneau prin sistemul disfuncțional creat de dobitoc. Iată că și în lumea așa zis liberă se găsesc aceeași căței care pentru resturi rămase de la festin slujeasc avariția și ahtierea de putere ale altor dobitoace. Dobitoace și de-o parte și de cealaltă. O țară meschină și mediocră. Un popor de tâmpiți.

ȘI PORCII CONDUC FERMA ANIMALELOR!  

Având în vedere renovările care au loc la Cinematograful Arta și foamea imobiliară a edilului șef al Tirgu-Mureșului, Dorin Florea încearcă să forțeze McDonald’s să abandoneze spațiul închiriat la o sumă modică de la RADEF printr-un contract pe 15 ani. Cum contractul este beton, iar atacarea lui în instanță lasă slabe șanse de câștig, edilul minune are de gând să lase fast-food-ul fără căcăstoare, aceasta aflându-se practic în incinta cinematografului cu care McDonald’s o împarte.

O delegație a McDonald’s a venit la sfârșitul săptămânii trecute de la București pentru discuții cu primarul Florea, care i-a lăsat, așa strategic, să aștepte vreo trei ore. Ce-au hotărât, nu se știe, că n-am primit niciun comunicat de Primărie, dar e clar că Florea are de gând să-i lase să se cace pe ei. 

Mâța blândă zgârie rău

În plus, se pare că tartorul târgului de pe Mureș a pus gând rău și Vetrei Românești, care-și are sediul lângă Arta, cinematograful deținând și acest spațiu. Ceea ce e de înțeles, pentru că: ”patriotism, patriotism, dar imobiliarele e pe bani, și mai e și criză, și ne e foame la copii”. 


După ce la grațiat Constantinescu, la ieșirea de ”la răcoare”, portarul i-a spus: ”La revedere”. Și bine grăit’a.

”DECRET   Nr. 331 din 11 octombrie 1999

privind acordarea unor gratieri individuale

ACT EMIS DE: PRESEDINTELE ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 498 din 15 octombrie 1999

In temeiul art. 94 lit. d) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia Romaniei,
Presedintele Romaniei decreteaza:

Art. 1
Se gratiaza pedeapsa aplicata urmatorilor condamnati:
– Cocis Lucian-Calin
– Cosma Ciprian
– Ilisei Veronica
– Konig Diana
– Licurici Paraschiva
– Maicanescu Sandina Florentina
– Maicanescu Mariana
– Mogosanu Mihai
– Muresan Arghil
– Pasea Haritina
– Stoica Victor
– Tibesz Attila
– Tudose C. Mihail.
Art. 2
Se gratiaza restul ramas neexecutat din pedeapsa aplicata urmatorilor condamnati:
– Minea Vasile
– Muresan Elena
– Muresan Liviu
– Nastase Aurelian Adi
– Radulescu Serban Ion
– Rusu Viorica (Corbu Viorica)
– Tudor Marin
– Terbea Sorin Ioan
– Tiganu Florin-Daniel.

PRESEDINTELE ROMANIEI
EMIL CONSTANTINESCU

In temeiul art. 99 alin. (2) din Constitutia Romaniei, contrasemnam acest decret.

PRIM MINISTRU
RADU VASILE”

Am primit brioșe. Prin poștă. Chestia e că nu mi-au venit acasă, așa că a trebuit să mă trămbălesc până la capătul celălalt al orașului, la Oficiul Poștal 5, ca să primesc coletul. Funcționara de la poștă mi-a cerut avizul, pe care firește nu-l aveam, pentru că deși îmi era adresat, coletul nu-mi fusese trimis mie. Nu-i nimic. Se poate cu buletinul. Am ridicat coletul, aflat într-o oarecare stare de degradare, purtând o etichetă pe care se explica succint: ”sosit în această stare”, l-am deschis și, ce să vezi: ”BRIOȘE”.

Firește, primul lucru la care m-am gândit a fost: ”ANTRAX”. Așa că, după ce am băut o bere cu amicii în Weekend, ca să nu fi venit degeaba până la ”mama dracului”, m-am dus la poliție. M-am apropiat de primul ghișeu care mi-a ieșit în cale, unde un agent plin de ifose și grețuri matinale mi-a făcut semn către un gagiu în uniformă pe care, dat fiind faptul că stătea la o măsuță de lângă ușă, inițial l-am confundat cu portarul. De măsuță avea însă lipit un afiș pe care scria mare și lăbărțat: ”INFORMAȚII”. Înțelegând astfel că individul e un ofițer de informații, ceva, i-am prezentat problema. În secunda următoare mi-a aruncat o privire bovină, după care, dacă îmi aduc bine aminte, mi-a pus o întrebare cât s-a putut de inteligentă: ”Ceeeeeeeeeeeeeeeeeee”? 

– Am primit un colet, zic, repetându-mă, din București, de la o adresă necunoscută, în care sunt două brioșe.

Am zis adresă necunoscută, pentru că habar n-aveam cine erau ăia de mi-au trimis mie brioșele, altfel expeditorul era scris cu litere de mână pe partea laterală a coletului.

„Ofițerul de informații” a părut cuprins de dileme existențiale: ”Unde să sun? La judiciar”?

Până la urmă cred că a sunat la Brigada Diverse, sau ceva de genul ăsta, unde a vorbit cu ”Suzi”. ”Suzi” însă nu înțelegea, așa că ofițerul de informații a chemat-o la poartă, să-și dea și ea cu părerea. A venit după vreo zece minute o duduie cu țurloaiele îndesate într-o pereche de ”iegări”, costumație absolut regulamentară în Poliția Română, presupun.

Am dat să-i expun problema, fiind respins cu un gest regal, care arăta faptul că ”Suzi” dorea să treacă prin viața de copoi, asumându-și cât mai puține responsabilități posibile. Așa că s-a pus la rândul ei pe dat telefoane.

– E un domn aicea cu un pachet în care nu știe ce e. Nu știe de la cine, a început să îngâne duduia în receptor.

-Pardon, zic. Știu ce e în el, și expeditorul e scris pe colet.

”Suzi” a părut ulterior vag agasată.

– Domnule, dacă nu-mi explicați clar despre ce e vorba…

– Păi tocmai mi-ați spus să nu vă zic dumneavoastră.

– Bine, atunci spuneți despre ce e vorba.

Așa că m-am apucat a nu știu câta oară.

– Am primit un colet din București care conține două brioșe.

– Ați comandat dumneavoastră brioșe din București, a intervenit ”ofițerul de informații”, care între timp cred că realizase o evaluare profundă a situației. 

– Păi nu, zic. Tocmai asta e problema.

Păi, și ce vreți să facem noi? 

Asta din urmă venise de la un băiat înalt și frumos, zdravăn, cu ceva osânză abdominală, ce-i drept, dar absolut conformă cu standardele Poliției Române, îmbrăcat cu blugi și tricou, care se insinuase pe nesimțite în chestiune. Purta niște ochelari de soare bengoși 100%, care-i acopereau juma’ de față. Practica probabil schiatul, sau se îndrepta către o sesiune de scufundări, sau ceva de genul ăsta.

– Domnule, zic, am primit un colet pe care nu-l așteptam, de la o adresă pe care nu o cunosc, în care sunt două brioșe.

– Da, și?

– Dacă aș fi primit un plic cu un praf alb în interior, zic, care e departamentul care ar trebui să se ocupe de asta?

– Aia e altceva, zice ”bengosul”. Aia ar putea fi droguri.

– Droguri! zic eu, care nu mă tem de droguri, dar mi-e groază de ANTRAX. De unde știți că  nu conțin droguri? N-ați auzit de brioșe cu canabis? Sunt un produs de patiserie foarte popular în Olanda. Nu puteți să faceți niște analize?

– Cum, așa gratuit? a trântit-o ”bengosul”, uitând că lucrează într-o instituție publică, plătit fiind din bani publici, aflat astfel în slujba cetățeanului. 

Apoi mi-a trecut prin cap că probabil ”ochelaristul” aștepta o șpagă, ceva, sau măcar așa, o mică atenție.

În cele din urmă, fiind și ”Suzi” de față, bengosul a încercat să facă dovada supremă a virilității sale:

– Vreți să le mâncăm acum împreună?

– Puteți să le mâncați dumneavoastră, zic, gândindu-mă mai ales la faptul că brioșele în chestiune aveau un aspect destul de învechit.

În cele din urmă, bengosul s-a plictisit, și a întins-o braț la braț cu ”Suzi”.

Așa că am rămas din nou singur cu ”ofițerul de informații”, care părea copleșit de povara responsabilității. De aceea probabil a apelat la un coleg din ghișeul alăturat, la care mă prezentasem de la bun început.

A venit un băiat mignon, în uniformă, spălat, cu ochelari. Ne-am așezat.

– Deci, despre ce e vorba?

Așa că m-am apucat din nou. Brioșe… de la  Bucureștiu… sunt cam vechi… și eu nici nu mănânc grâu.

Aiurea! ”Tablagiul” n-avea nicio idee.

– Am înțeles că ați vorbit și cu cei de la crimă organizată?

CRIMĂ ORGANIZATĂ? Cine? BENGOSUL?

– Habar n-am cine era domnul, zic. De altfel, cred că era în drum să ia prânzul.

– Dar cine sunteți dumneavoastră? am întrebat până la urmă, vag enervat, pentru că pierdusem desenele animate cu aiureala asta.

Boar Claudiu, agent Poliția de Proximitate.

– Poliția de Proximitate? zic. Și de ce stau de vorbă cu dumneavoastră? Am primit coletul de la București, iar Bucureștiul, din câte știu eu, nu e în niciun fel de proximitate. În cele din urmă, în absolută pană de idei, agentul Boar Claudiu mi-a dat soluția supremă, raportat la nivelul său de competență.

– Trimiteți-le înapoi!

Așa că le-am trimis.”