Archive for the ‘categoria "I am Legend"’ Category

Christopher Dorner este un fost ofițer al L.A.P.D. care a fost dat afară din poliție în 2009 în urma plângerilor pe care le-a făcut la adresa sergentului Theresa Evans. Dorner afirmă că aceasta își făcuse un obicei din torturarea celor reținuți, fiind acuzată astfel de lovirea cu piciorul în piept și față a unui bolnav de schizofrenie, precum și de torturarea unei femei în vârstă de 70 de ani, reținută pentru că își stropise vecinul cu furtunul din grădină. Dorner afirmă, de asemenea, că Theresa Evans își purta cu mândrie porecla de Chupacabra. 

Ei bine, în aceste zile, Chris Dorner se află într-o luptă de gherilă cu forțele de poliție din Los Angeles, căutând să se răzbune pentru viața s-a distrusă de corupția din cadrul L.A.P.D.

Fost pușcaș marin, expert în lupta de gherilă și, evident, fost polițist, cunoscător al tacticilor de poliție, înalt de 1,85 m și cântărind 120 de kilograme,  Chris Dorner a deschis focul asupra a trei polițiști, ucigând unul și rănindu-i pe ceilalți doi. De asemenea, a ucis-o pe fiica superiorului său direct, pe care-l face vinovat de excluderea lui din poliție, precum și pe soțul acesteia, promițând să-i pedepsească pe polițiștii vinovați de corupție și familiile acestora.

L.A.P.D. a declanșat astfel  o vânătoare de oameni în Los Angeles și împrejurimi, până în prezent reușind să împuște mortal două băbuțe asiatice care au avut ghinionul să conducă un SUV asemănător cu cel al lui Chris Dorner.


 
Acest clip este postat pe pagina de Facebook a lui Chris Dorner, reflectând, cum reiese din declarațiile sale cuprinse în manifestul lansat on line în care își explică motivațiile, experiența sa în cadrul L.A.P.D.

 

Reclame

USL a câștigat alegerile, curvele PDL au intrat în Parlament alături de cele ale lui DeDe; ca urmare legislativul e mai mare cu 177 de vite – but who the fuck cares?

Emmanuel Dapridan Pacquiao, cel mai mare boxer al ultimilor zece ani a fost învins de o manieră zdrobitoare de către nemesis-ul său de o viață, mexicanul Juan Manuel Marquez. După ce a fost trimis la podea în repriza a treia, Manny Pacquiao a fost făcut knock out în repriza a șasea de o lovitură pe contră peste umăr a mexicanului, acesta profitând de eroarea fatală a lui Pacquiao care a venit în față cu brațele coborâte la mijloc, având capul complet descoperit. Filipinezul a rămas la podea fără cunoștință preț de mai bine de un minut, făcându-i astfel pe mulți comentatori, printre care și subsemnatul,  să aprecieze ulterior că ar fi vremea să se retragă.

 
Manny Pacquiao însă nu se retrage, anunțând chiar o revenire în aprilie anul viitor, foarte probabil într-un meci cu același Juan Manuel Marquez, confruntare ce se anunță o adevărată mină de aur, având în vedere răsturnarea de situație, din toate punctele de vedere, a ultimei partide dintre cei doi.  Un risc mare, în opinia mea, chiar și pentru o grămadă de bani.

Manny Pacquiao va avea astfel în jur de trei luni de odihnă și recuperare pentru a reveni într-o luptă care foarte probabil nu va fi cu nimic mai ușoară ca ultima, fiind, mai mult decât atât, urmarea a două înfrângeri consecutive ale filipinezului.

Decizia stârnește deja îngrijorare deopotrivă a fanilor cât și specialiștilor în box, care apreciază că trei luni sunt insuficiente pentru recuperarea dintr-o lovitură atât de brutală precum cea primită de Pacquiao.

Personal, dincolo de chestiunile de ordin medical, consider că dacă filipinezul nu schimbă nimic din tehnica sa de luptă, e inutil să mai revină în ring. Și asta pentru că Manny Pacquiao cu cunoaște defensiva. Întotdeauna defensiva lui a fost atacul, și întotdeauna a fost lovit. Doar că el a împărțit mereu mai mulți pumni decât adversarul.  

Acum, când însă viteza și energia sa de luptă nu mai sunt ce au fost, lacunele sale devin și mai evidente.

În primul rând, Manny Pacquiao lovește cu brațele pornind de la șold, nu de le bărbie, mai ales în momentele de explozie frenetică de lovituri, ceea ce îl face vulnerabil la contre. De asemenea, nu folosește decât foarte rar pentru un boxer de gardă inversă croșeul de dreapta, și aproape niciodată croșeul de dreapta din săritură, cu ieșire în unghi mort. Iar atacurile lui sunt cel mai adesea liniare, previzibile mai ales pentru un boxer obișnuit să lovească pe contre, potrivindu-și timing-ul, ca Juan Marquez.

Dacă Many Pacquiao nu-și remediază aceste deficiențe, mai ales problema coborârii gărzii în timpul atacului, va sfârși în aceeași manieră în fața unui Marquez care, evident, i-a descifrat jocul.

 

Manny Pacquiao, cel care a însuflețit pasiunea a milioane de fani ai boxului prin lupte memorabile care vor rămâne pentru totdeauna în istoria acestui sport, și-a pus ultima semnătură în ringul cu corzi . Juan Manuel Marquez, nemesis-ul filipinezului, înfrânt în două lupte consecutive foarte strânse, marcate de controverse aprinse, după ce o primă luptă se terminase la egalitate, a reușit în sfârșit o victorie categorică în fața legendarului Pac-man printr-un knock out cutremurător în ultima secundă a reprizei a șasea, amintind foarte mult de cel reușit de filipinez împotriva britanicului Ricky Hatton.

Pac Man

Pac Man

Trăsnetul a căzut din senin asupra lui Pacquiao după ce acesta făcuse cunoștință cu podeaua încă din repriza a treia, când un croșeu de dreapta peste gardă, aparent comun, la trimis direct în fund. Pacquiao a revenit însă în repriza a cincea când cu o directă de dreapta a reușit să-l dezechilibreze destul tare pe mexican, acesta atingând podeaua cu mănușa, fiind astfel numărat de arbitru.

Lucrurile părea astfel echilibrate, chiar cu un plus pentru Pacquiao, care și în acest meci a avut inițiativa, chiar dacă mai temperat, evitând să mai cadă în plasa simulărilor de atac ale mexicanului.

Repriza a șasea a debutat în logica întâlnirilor precedente dintre cei doi, cu atacuri prudente, din nou inițiate de Pacquiao, care părea să câștige repriza, o impresie puternică făcând și fața străbătută de șiroaie de sânge a lui Marquez. Totul, practic, până în ultima secundă a reprizei când un-doi-ul , stânga dreapta, a lui Pacquiao, a fost evitat de Marquez printr-o eschivă stânga cu coborâre de nivel, însoțită de o lovitură peste umăr care a explodat de la scurtă distanță în fața filipinezului care a căzut fără simțire la podea de o manieră fără precedent în memorabila sa carieră.

Și, cum se spune, restul e istorie.

manny-pacquiao-juan-manuel-marquez

Dar de ce spunem că acesta e sfârșitul de carieră al campionului filipinez? Ce-i drept,  venea după o înfrângere neconvingătoare în fața unui cvasi-necunoscut, Tim Bradley, într-o luptă pe care majoritatea comentatorilor au văzut-o câștigată de Pacquiao, care însă arătase o anumită lipsă de vitalitate de-a lungul întregii confruntări, alegând să boxeze efectiv doar în ultimul minut al fiecărei reprize, cu un adversar care mai mult a fugit prin ring.

De data aceasta însă, în lupta cu Marquez, nu vitalitatea a părut să-i lipsească filipinezului, cât coordonarea, ceea ce e un semn cât se poate de îngrijorător pentru cei ce cunosc acest sport. Mai ales primul knock down s-a remarcat prin lipsa de reacție a lui Pacquiao la o lovitură singulară dată de mexican. Nu a fost rezultatul unui schimb aprins de lovituri, ci un croșeu solitar pe care Pacquiao l-a barat cu fața, fără să schițeze cel mai mic gest de apărare.

Loviturile pe care boxerii profesioniști le receptează de-a lungul carierei își pun amprenta asupra sistemului lor nervos, uneori fără ca aceștia să-și dea seama. Muhamad Ali e probabil cel mai celebru caz. O sănătate șubrezită ireparabil de o carieră prelungită prea mult și inutil. Celălalt caz demn de a fi menționat e chiar cel al antrenorului lui Pacquiao, Freddie Roach, de asemenea bolnav de Parkinson, care parcă a prefigurat ceea ce avea să se întâmple printr-o declarație făcută înainte de partidă, în care își exprima părerea că dacă elevul său nu-și confirmă abilitățile în acest meci, îl va sfătui să se retragă.

O mărturisire neobișnuită și de rău augur, dezvăluind însă impresii pe care ochiul format al unui antrenor de talia și prestigiul lui Roach și le-a făcut de-a lungul cantonamentului de pregătire, și nu numai. Personal, nu l-am mai văzut pe Manny Pacquiao într-o formă demnă de a fi remarcată de la victoria în fața lui Antonio Margarito în 2010, pe care nu s-a îndurat să-l facă knock out, cruțându-l în ultimele două reprize ale unei sângeroase partide.

Primul semn a fost victoria la puncte în fața unui Shane Mosley îmbătrânit și lent, care deși a fost trimis odată la podea, i-a dat destule probleme filipinezului. Apoi a venit a treia luptă cu Marquez, practic cea mai strânsă, în care mulți nu au mai văzut  Pac-man-ul de altă dată, dar care, în opinia mea, la o a doua vizionare arată doar un Marquez extrem de tehnic și pregătit tactic, care i-a pus numeroase probleme, lupta putând fi decisă în favoarea oricăreia dintre părți.         

Manny and Freddie

Manny and Freddie

Firește, vor exista interese financiare care vor stărui pe lângă Pacquiao să continue, mai ales în perspectiva unei lupte cu Floyd Mayweather jr. Acum însă, după două înfrângeri consecutive, și una de asemenea manieră categorică în fața lui Marquez, aceasta nu-și mai are rostul, Mayweather plătind pentru modul în care l-a evita întreaga lui carieră, în viziunea mea, cu sacrificarea moștenirii care o va lăsa în istoria boxului, care ar fi putut fi cea a unui mare campion, dar va rămâne doar cea a unui boxer cu mari abilități defensive. 

Personal sper ca Freddie Roach să refuze să-l mai antreneze, dacă Pacquiao va fi convins să continue. Moștenirea sa e asigurată. Nu are niciun rost să fie întinată de mai multe înfrângeri în fața timpului care erodează totul. 

McAfee

UE + Băse = LOVE

Posted: iulie 18, 2012 in categoria "I am Legend"

Un comentator inteligent, la Realitatea, observa cu perspicacitate faptul că actuala isterie europeană față de un conflict politic intern desfășurat cu mijloace absolut democratice și raportul pe justiție al Mecanismului de Cooperare și Verificare, care peste noapte a devenit dezastros pentru că Ponta a schimbat Avocatul Poporului, iar USL înclină să ignore o decizie a Curții Constituționale care are oricum un caracter consultativ, are darul de a aduce euro-scepticismul și printre rumânii noștri, care de când lumea așteaptă să vină americanii și care credeau că odată cu aderarea va curge laptele și mierea pe plaiurile mioritice. Ei bine, nu doar că nu curge laptele și mierea pe acilea, dar situația e cât se poate de împuțită în toată Europa, din cauza escaladării datoriilor suverane pe fondul salvării de la faliment cu bani publici a instituțiilor financiare frauduloase și falimentare. Practic, așa cum a spus ministrul de finanțe Georgescu, exceptând  Greciei, care avea din 2000 niște bilanțuri contabile găunoase, întreg colapsul financiar în care se află țări ca Irlanda, Spania, Portugalia, este cauzat de recapitalizarea cu bani public a băncilor private care au ajuns în stare de faliment ca urmare a politicilor de creditare defectuoase, de genul, credit cu buletinul, și a investițiilor făcute în produse bancare toxice.

Bun, dar de ce iubește Europa marinerul? Ei bine, pentru că acesta este o unealtă lesne de manipulat, dispusă ca pentru beneficii colaterale să submineze economia națională, să vândă aur, când toată lumea cumpără pentru că banii de hârtie amenință să nu mai aibă nicio valoare, să vândă regii naționale către corporații multinaționale, să închidă spitale pentru ca aceleași corporații multinaționale să facă serviciile de sănătate accesibile doar celor cu mulți bani, și mai presus de toate, să pună în cârca amărăștenilor plătitori de taxe, prin politica globală de austeritate, toată povara politicilor fiscale și de stat, corupte și frauduloase. 

Asta se întâmplă acum în Europa, dacă nu ați aflat. UE pretinde austeritate fiscală pentru ca statele să poată da înapoi banii pe care i-au împrumutat de la băncile pe care tot statul le-a scăpat de la faliment. Și asta nu înseamnă doar limitarea cheltuielilor publice cu sectorul bugetar. Înseamnă creșterea de taxe, cum ar fi spre exemplu TVA, care scumpește absolut totul, mărirea vârstei de pensionare, ca oamenii să muncească și să cotizeze mai mult la stat, și eventual să moară dracului înainte ca statul să fie nevoit să le plătească pensie. Pe scurt, Europa pretinde ca vitele să muncească mai mult, pentru bani mai puțini, ca să plătească taxe mai mari. De ce? Pentru ca sistemul bancar să continue să facă profit prin îndatorarea noastră a tuturor. Nu contează că tu nu ești dator niciunei bănci. Statul a avut grijă să ne îndatoreze pe noi toți dumnezeului băncilor de pretutindeni, unealta SATANEI, FMI.

Și Băsescu e de acord cu toate acestea. E de acord cu vânzarea a ce mai e de vândut în țara asta, e de acord cu tranșele de împrumut de la FMI, e de acord să ne pună pe toți sub jug pentru ca aceste împrumuturi să fie rambursate cu dobândă. Veți spune că și USL va continua politica de îndatorare față de FMI. Păi, da, pentru că țara a fost adusă în situația de a nu putea exista fără credit. Când nu mai produci mai nimic și prin importuri mai mari decât exporturi, mai mulți bani ies din țară decât intră, asta se întâmplă. Acesta e însăși scopul globalizării. Împărțirea lumii între puteri economice producătoare care prosperă și țări periferice consumatoare care se îndatorează pentru că băncile trebuie să împrumute pe cineva ca să facă profit nefăcând nimic.   

România a fost probabil ultima țară care și-a plătit întreaga datorie publică în 1989. Ceaușescu și-a înfometat poporul pentru asta. Așa că l-au împușcat. Din 1990 încoace datoria publică a României a crescut în continuu. În prezent contabilizează 33% din PIB. Datoria publică a SUA depășește PIB. La fel se întâmplă și în țările PIIGS. Germania, Franța, Anglia au datorii de peste 80% din PIB.

Rusia are 9%. De aceea întreaga lume occidentală se luptă cu ea. De aceea se luptă și cu lumea musulmană, unde camăta e interzisă prin lege. Când aceste ultime redute ale independenței față de bănci vor fi îngenunchiate și puse sub jugul datoriei, lumea întreagă va fi pacificată. Până atunci vom tot avea războaie, răsturnări de regim în Irak, Afganistan, Egipt, Libia, Siria, și să nu uităm, Iran care în toate mediile de informare în masă occidentale amenință cu bomba lor virtuală Israelul care deține 300 de focoase nucleare.   BULLSHIT!

WE’RE FUCK’D!

Posted: iulie 10, 2012 in categoria "I am Legend"

Cineva a postat acest comentariu pe Gândul. Îl reproduc aici pentru că e practic o fărâmă din Biblie, Cartea Apocalipsei:

”Well, am aruncat o privire peste interviul lui Liviu Voinea pe hotnews.ro, secretar de stat la Finanțe, după ce o vreme a fost a toate știutor pe sticlă, și ce am reținut a fost: ”cu sau fara acordul cu FMI, Romania are oricum mecanismul de consultare -si care e destul de constrangator – cu Comisia Europeana”, ”acesta este si mai constrangator pentru ca se aplica prevederile Semestrului Fiscal, bugetul trebuie aprobat in amanunt de CE”, ”In ceea ce priveste taxa pe tranzactiile financiare, politica oficiala a Ministerului Finantelor si a Guvernului este ca vom aplica ceea ce va decide CE”.

Adică, papagalii ăștia de la București, fie ei marineri, doctori în doctorate, chiulangii, curve fotomodel, nu mai conduc loazele astea nimic. Dacă până acum era totuna cine ajungea la putere la București, pentru că fibra profund slabă și coruptă a poporului român făcea ca tot niște canalii să conducă, acum chiar că nu mai are nicio  importanță, pentru că România e condusă de o bancă, numită FMI, care o să aibă grijă ca prin inflație constantă, după ce rumânii noștri și-au decimat economia internă cu mânuța lor, prin împrumuturi altruiste constante să escaladeze datoria publică a țării până când și aceasta va fi preluată în totalitate, așa cum se întâmplă în prezent cu țările PIIGS, falimentate de CARTELUL FINACIAR GLOBAL și lăcomia și corupția liderilor lor politici care au alimentat furtul banului public pe fondul escaladării datoriei publice.

Și să vă luați gândul de la fuga în alte țări mai calde. S-a terminat și cu asta. Deja în Europa nu mai ai unde să te duci altundeva decât în Germania, singura țară care prosperă de pe urma crizei mondiale, dar care la rândul ei are o datorie publică de peste 80%.

Unicul scop al globalizării este acela al prăbușirii globale a întregii lumi. Și asta se realizează prin CARTELUL INTERNAȚIONAL BANCAR care tipărește bani pentru ca niște idioți să muncească prostește ca să plătească dobânzi.

Există doar doi poli de putere care împiedică încă această preluare globală: RUSIA, A CĂREI DATORIE PUBLICĂ E DE 9% DIN PIB, ȘI LUMEA MUSULMANĂ UNDE CAMĂTA E INTERZISĂ, FIIND CONSIDERATĂ PARAZITISM. De aici deduceți și de ce occidentul se luptă cu aceste două puteri. Am spus. Howgh!”

The Take este un documentar din 2004 al unui cuplu de jurnaliști canadieni care relevă cancerul globalizării diseminat prin intermediul Fondului Monetar Internațional și al corporațiilor transnaționale, în cârdășie cu politicieni corupți care în schimbul beneficiilor personale pun umărul la ruinarea propriei țări.

Documentarul arată modul în care administrația Menes a facilitat ruinarea economiei argentiniene prin vânzarea platformelor industriale către corporații transnaționale atrase de taxele mici pretinse de statul care prefera să-și acopere cheltuielile prin împrumuturi masive de la FMI, care au dus la escaladarea fără precedent a datoriei publice și la ruinarea țării.

Vă sună cunoscut? Gândiți-vă la distrugerea industriei românești, la vânzarea resurselor, la distrugerea agriculturii, 40% din suprafața agricolă a țării fiind necultivată, în timp ce țara s-a umplut de bănci care oferă credite de refinanțare pentru alte credite pe care populația sărăcită nu le mai poate plăti și mall-uri care vând praz din Olanda, ardei grași din Turcia și căpșuni din Grecia la 10 lei kg.

Gândiți-vă la Traian Băsescu, președintele canalie, dorind să vândă aurul de la Roșia Montană, să închidă spitalele de stat, să distrugă SMURD, școlile, și să privatizeze domenii strategice precum producerea și distribuția curentului electric, în timp ce guvernul mai obține o tranșă de împrumut de la FMI.