Archive for the ‘categoria "mânia proletară"’ Category

Studii de 48.000 de lei pentru un salariu de 1.000 de lei

Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș a afișat de ceva vreme cifra de școlarizare pentru 2014, înainte chiar ca Ministerul și trimită alocarea conform bugetului. Chiar și așa, numărul locurilor cu taxă le depășește cu mai mult de două ori pe cele bugetare, dacă e să scădem locurile de la secția maghiară, care, firește, nu sunt disponibile decât pentru maghiari și, deci, nu ne interesează. Pe de altă parte, și la taxă există 100 de locuri pentru Limba Engleză și, astfel, balanța se mai echilibrează, înclinând totuși în favoarea taxei.

Un învățământ de stat, parțial privatizat. Și când te uiți la cât costă un an, poți observa că S-A PRIVATIZAT BINE: 8000 de lei pentru un an de medicină. La capătul a șase ani de studii, proaspătul medic licențiat și-a făcut rost de o diplomă în schimbul a 48.000 de lei, și asta doar ca să împuște o slujbă de rezident care se plătește cu 1.000 de lei pe lună – PUR CAPITALISM DE DEMOCRAȚIE ORIGINALĂ. Aș vrea să văd și eu calculul acela economic care justifică într-o economie funcțională o asemenea investiție, fără nicio șansă de amortizare în viitorul apropiat, asta dacă nu luăm șpaga în considerare.

Și iată cum bazele corupției din Sănătate se pun de pe băncile școlii.

”Dacă am funcționa numai pe buget, am lucra în stare de avarie”

”În primul rând nu sunt de acord cu termenul de privatizare. Pentru noi este greu de influențat cifra care se repartizează de la Minister. Deci, jocul nostru e la locurile cu taxă. Dacă am funcționa numai pe buget, am lucra în stare de avarie”, e de părere Leonard Azamfirei, rectorul UMF. Pe de altă parte, taxa de 8.000 de lei nu acoperă cheltuielile de școlarizare. ”Afacerea nu e aici, ci la aportul de studenți străini. Vin din Suedia, Germania, Italia, SUA, Japonia, pentru că taxa e mai mică decât în țările de origine, costurile de viață sunt mai mici, iar interacțiunea cu bolnavul este mai facilă. Dincolo nu au voie să atingă pacientul. La noi, studenții pot să mai consulte”. Pe de altă parte, să nu uităm, crede Leonard Azamfirei, că la taxă nu este investiția Statului, ci investiție privată. Dar, dacă este investiție privată, cum se justifică investiția de 48.000 lei pentru un salar de 1000 de lei. ”În primul rând salariul nu e de 1000, e de 1500, 1600 (n.n. poate brut, noi vorbeam de net). Dar, într-adevăr, medicii rezidenți trăiesc din banii părinților. Există însă și alternativa plecării în străinătate, unde veniturile sunt mult mai mari”, declară rectorul UMF. Ceea ce, firește, se face în paguba României, dacă nu financiară, cu siguranță medicală. ”O opțiune este și activarea în spitalele private din România. Acestea permit plăți care nu diferă de cele din vest. Cunosc mulți medici tineri care lucrează în privat. Mulți au, de asemenea, job-uri mixte, la stat și la privat”.

Capitalismul din Sănătate al ministrului Nicolaescu

Și iată cum asistăm la privatizarea, nu numai a învățământului, ci a sistemului de sănătate în general, printr-o simplă măsură politică de subfinanțare a sistemului. Să ne amintim doar de reforma ministrului Nicolaescu care a externalizat peste noapte analizele de laborator, și ca să ofere clienți laboratoarelor private, deschise de medici de la stat, numai ei știu cu ce bani, a trântit un program naționaltoată lumea, obligatoriu, să-și facă toate analizele. ”Statul nu avea puterea și logistica pentru a asigura analize medicale la toată populația. Este o eroare să culpabilizăm sistemul medical privat. În el s-au investit bani privați”, crede Leonard Azamfirei.

Nu de aceeași părere era doctorul Benedek care zbiera în gura mare acum câțiva ani că Gomotârceanu, la vremea aceea șeful Spitalului Județean, îi ia medicii de la secție pentru TopMed, și Cardiologia nu are medic de gardă. Iar astăzi există încă dintre cei care se mai întreabă cu ce bani și-a luat Gomotârceanu tomograf.

Aflux tot mai scăzut de studenți. Absolvenți de liceu cu cunoștințe tot mai superficiale

Universitatea Pentru Maior, deși la rândul ei afectată de procesul de privatizare, ca urmare a banilor tot mai puțini care vin de la buget, păstrează totuși o proporție de 60-40 în favoarea locurilor bugetare. Numărul studenților însă continuă să scadă mai ales în rândul celor cu taxă. Rata scăzută de promovabilitate la bacalaureat este indentificată ca și cauză de către rectorul Călin Enăchescu. Aceasta însă evident scade numărul de studenți în general, numărul de locuri bugetare micșorându-se în fiecare an și din cauza alocațiilor tot mai sărace de la Minister. ”Au fost trei ani de scăderi continue. În 2013 s-a înregistrat o oarecare stagnare și sperăm că în anul acesta se va întâmpla la fel”, spune Călin Enăchescu.

La fluxul tot mai scăzut de studenți se adaugă și rata de abandon, în medie de 15%,  care afectează în primul rând studenții cu taxă. Anul întâi este afectat însă de o rată mai mare de abandon. ”Aici, firește, funcționează argumentul financiar. Însă lipsa de orientare în carieră joacă un rol foarte important. Studenții vin la facultate fără o ghidare de pe băncile liceului, după zvonuri, și apoi se trezesc că de fapt nu le place domeniul pe care l-au ales”, explică rectorul Călin Enăchescu. Alții pur și simplu nu se ridică la nivelul de pregătire necesar urmării unor studii superioare. ”Vin cu cunoștințe mult mai superficiale; cultură generală slabă – e o scădere generală a nivelului de cunoștințe. Cauza e sistemul de învățământ, dar în același timp e vorba de o degradare înregistrată în toată societatea românească”.     

10.000 de lei pentru o diplomă de inginer

Cel puți taxele la Petru Maior nu depășesc suma de 2.500 de lei pe an, ceea ce ar ridica prețul unei diplome de inginer la 10.000 de lei. În același timp, șansele de a face ceva cu o asemenea hârtie sunt minime într-o țară care nu mai produce mai nimic. Nu același lucru crede însă Călin Enăchescu, care declară că în primele șase luni de absolvire rata de încadrare în muncă este de 75%, simțitor peste cea națională, de 55 %. Dacă se ia însă în considerare câți ajung să se angajeze în specialitatea lor, procenstajul scade simțitor, recunoaște Călin Enăchescu.

Mai așteptă cineva să vină americanii?

În State Unite, unde accesul în învățământul superior se face doar pe bază de potență financiară, CAPITALISMUL EDUCAȚIONAL este baza stratificării claselor sociale. Nu ai bani, rămâi plebeu. Sistemul îți oferă însă posibilitatea de a obține o diplomă de facultate pe bază de datorie cu dobândă asociată, prin credit bancar, ceea ce constitue o pârghie de control social, odată dator, cetățeanul fiind în realitate același șerb legat de glie, robind pentru clasa conducătoare. La asta se adaugă rata extrem de ridicată a abandonului, o statistică din acest an arătând că în SUA 60% dintre cei care urmează o instituție de învățământ superior nu reușesc să obțină o diplomă corespunzătoare, rămânând însă cu datoria generată de creditul bancar, pe care probabil nu o vor putea plăti toată viața.

Reclame

Într-un interviu din Adevărul, pe care nu l-a citit nimeni, cu luni în urmă, cumplitul mariner Chiorâș Chiondorâș făcea lobby pentru încheierea tratatului de liberă circulației a mărfurilor între Statele Unite ale Europei și Statele Unite ale Americii. Apoi, vita s-a apucat de cultivat legume, devenind astfel, cum altfel, întâiul horticultor al țării. Ei bine, care ar fi legătura dintre aceste două poziții ale chiorului?

Zilele acestea se fac ultimele retușuri privind încheierea tratatului prin care nicio restricție comercială nu va împiedica libera circulație a mărfurilor între cele două continente. Pe scurt, rumânii noștri vor putea să cumpere gunoi american fără taxe vamale. Ghiorlanul care crede că e o înaltă virtute să te hrănești la McDonald’s, sau să mănânci cartofii ăia cu gust de ulei rânced la Kentucky Fried Chicken, nu va sesiza fără îndoială mesajul, altfel evident, al sintagmei mai sus folosite. Și asta pentru că are un gunoi de creier. Ceea ce face însă tratatul este punerea mai presus de orice lege națională a interesului corporatist. Astfel, niciun fel de reglementări nu vor mai putea fi impuse corporațiilor transnaționale care, în baza tratatului mai sus amintit, vor putea să dea în judecată state naționale în cazul în care mizeriile lor vor întâmpina vreo restricție în procesul accesului la consumator. Asta va duce la ruinarea odată în plus a clasei de mijloc ale cărei afaceri se vor vedea eliminate de pe o piață plină de gunoiul american comercializat la preț de dumping, și întreaga populație globală va fi redusă la statutul de clasă muncitoare, un ideal care era formulat pentru prima dată acum peste 100 de ani în Protocoalele Înțelepților Escroci.  

De aceea marinerul și babeta lui s-au apucat de cultivat legume în spatele vilei de protocol a președinției. Pentru că, în curând, Monsanto va invada piața din România cu produsele lor modificate genetic, care vor ridica rata îmbolnăvirilor de cancer spre bucuria corporațiilor din domeniul farmaceutic, care astfel vor înregistra profituri record.       

ING lucrează cu PF

Posted: iulie 11, 2013 in categoria "mânia proletară"
Etichete:, ,

FUck! Îți dai seama că criza se agravează atunci când nici băncile nu sunt în stare să mai ofere un contract de muncă serios, adică pe termen nedeterminat, cu plata beneficiilor sociale etc. 

Internationale Nederlanden Groep, corporație bancară multinațională cu sediul în Amsterdam, poziționată pe primul loc din țară pe piața asigurărilor de viață și a pensiilor private, se află în România în plină campanie de recrutare de consultanți care mor precum muștele într-o economie în care tot rumânul se muncește să bage ceva în gură, neavând timp să se mai gândească la fițe d’astea franțuzite cu pensii private și asigurări de VIAȚĂ DE CĂCAT. 

ING-humor

Chestia e că ING nu angajează pe nimeni. Într-o întreagă filială județeană nu există decât în singur angajat, toți ceilalți fiind Persoane Fizice Autorizate. 

Te întâlnești cu un papagal din ăsta care începe să-ți picteze o imagine idilică, despre cum îți construiești tu o afacere personală lucrând pentru ING, îți ordonezi timpul cum vrei și câștigi un purcoi de bani fără să faci nimic, din care firește compania o să-ți tragă vreo 32% ca să plătească dările către stat, asta dacă nu te hotărăști să te ocupi personal de evaziune fiscală, angajându-ți un contabil performant și ocupându-ți tot restul timpului cu decontarea tuturor căcaturilor de prin casă, de la televizor până la gogonelele luate din piață.

FUCK YOU ING! 

Julian Assange, arestat la domiciliu pentru 500 de zile în Marea Britanie ca rezultat al unui mandat de extrădare emis de Suedia, a pierdut, cum era de aștepta, lupta legală pentru a compara apoi în fața instanței suedeze sub acuzația de ACT SEXUAL CONSIMȚIT, NEPROTEJAT. Deși toate mediile de comunicare în masă informează publicul că Julian Assange este acuzat de viol de două femei cu care a întreținut relații sexuale în Suedia, în realitate acestea îl acuză pe fondatorul Wikileaks  de omisiunea de a fi folosit prezervativul în timpul acestor relații sexuale, altfel consimțite. Din câte se pare, în Suedia există o lege prin care un bărbat poate fi acționat în instanță de către o femeie nu numai dacă nu a folosit prezervativul în timpul actului sexual, dar și dacă acesta s-a rupt în timpul copulației. Cum poate fi stabilită unilateral o vină a bărbatului în aceste două cazuri în care actul sexual a fost consimțit de femeie e de neînțeles pentru bunul simț al oricărui om cu un minim de judecată, dar dacă cineva a citit ceva de August Strindberg, probabil nu e străin de calamitățile produse de isteria feministă în Suedia, încă de la începutul secolului XX.

Pedeapsa pentru această crimă este una pecuniară, amenda ridicându-se însă la vreo 500 de euro. Firește însă, nu acesta este scopul întemnițării lui Assange. Dincolo de faptul că este fondatorul Wikileaks, chiar și din arestul său la domiciliu, Assange a avut în ultima perioadă o emisiune periodică pe canalul de știri RT, în care a a vut invitați tot felul de personaje nu foarte comode pentru administrația de la Washington, cum ar fi președintele Ecuadorului, Rafael Correa, sau foști deținuți de la Guantanamo. Din momentul în care va fi transferat în Suedia în regim penitenciar, Assange nu va mai avea acces la ziare, presă de televiziune, radio, ca să nu mai vorbim de faptul că nu va mai avea nicio emisiune de televiziune nicăieri. Astfel, va fi redus la tăcere.

”Plătiți-vă taxele”, s-a stropșit Christine Lagarde la grecii care resping măsurile de austeritate impuse de FMI, dând un vot de blam celor două partide pro-europene, Pasok și Noua Dreaptă, care au înregistrat un eșec răsunător la alegerile din această lună. Întrebată dacă nu se îndură de mamele din Grecia care nu au acces la moașe, sau pacienții privați de medicamente vitale, după modelul Brangelina, care adoptă copii din Burundi sau mai știe eu de unde pentru că aparent în SUA nu există destui orfani și oameni sărmani, Lagarde a invocat nu știu ce copii nigerieni care nu au școală în satul lor, care o impresionează mai mult decât mămicile evazioniste din Grecia.

Ceea ce spune în realitate Christine Lagarde este că Grecia ar trebui să-și plătească datoriile față de bănci, care altminteri nu pot înregistra profituri.

Firește că grecii ar trebui să-și plătească taxele, așa cum ar fi trebuit să și le plătească și acum zece ani când statul grec alimenta evaziune fiscală care umplea buzunarele acoliților puterii, la fel ca în România, cu împrumuturi masive din bănci ca Goldman Sachs, accentuând datoria publică. Astăzi FMI spune că a venit timpul ca amărăștenii să plătească pentru toate bogățiile ilicite acumulate de îmbuibații Greciei conectați la conducta cu bani publici. Iar Grecia spune, FUCK YOU! Duceți-vă dracului cu uniunea voastră europeană care nu e nimic altceva decât un organism global menit să centralizeze puterea în mâinile unui grup restrâns de interese financiare a cărui principală ocupație e să tipărească bani, să-i dea împrumut cu dobândă și să se joace cu ei pe bursă, ruinând astfel economii naționale. 

Christine Lagarde a fost pusă în fruntea FMI tocmai pentru că socialistul Dominique Strauss-Kahn era prea îngăduitor cu prăpădiții. Așa că l-au îngropat sub o movilă de scandaluri sexuale. Christine Lagarde nu vrea să pățească la fel. Nu vrea să-și strice imaginea pozitivă câștigată cu greu în ochii cartelului internațional bancar, după ce a fost unul dintre promotorii de frunte ai bailout-ului (capitalizarea băncilor private cu bani publici) după spargerea bulei imobiliare din SUA și de pretutindeni în 2008.

Russia Today este o rețea de televiziune înființată în 2005 de postul guvernamental rusesc RIA Novostni. Da, având în vedere că a izvorât dintr-o televiziune de stat rusească te poți aștepta ca RT să slujească interesele politice de la Kremlin. Pe de altă parte, dacă cineva își închipuie că un concern media de tipul CNN, NBC, Fox News, BBC este independent de grupuri de interese economice, politice și financiare dă dovadă de extremă naivitate. Russia Today, la fel ca și Al Jazeera,  oferă însă șansa de a recepta o informație, alta decât cea slujind interesele de politică globală ale SUA, UE, Banca Mondială, FMI, Banca Centrală Europeană etc. În definitiv, nu veți găsi niciun post de televiziune unde Julian Assange, în continuare arestat la domiciliu pe o perioadă de 500 de zile pentru crima de a nu fi folosit prezervativul, să aibă o emisiune.

Am pus link-ul canalului You Tube la blogroll. Pentru modul în care funcționează mafia financiară globală, urmăriți Keiser Repor, iar mai jos puteți vedea un interviu al lui Assange cu președintele Ecuadorului, Rafael Correa, doctor în economie, care tocmai ce a expulzat ambasadorul SUA în Ecuador, după ce acesta nu a reușit să ofere explicații pentru niște dezvăluiri Wikileaks.

Atâtea lucruri s-au întâmplat la sfârșit de săptămână, încât e greu să le cuprinzi pe toate în doar câteva rânduri. Iar pentru că cele rele sunt multe și nemăsurate, să ne concentrăm asupra celor bune. În primul rând, poporul român s-a arătat mai presus de morala unui cioban prost și incult, dar plin de bani, care și-a exprimat scârba pentru toți aceia care au sărit întru susținerea ”unui arab” împotriva președintelui țării. Dincolo de proiectul legii sănătății ale cărui detalii sunt, majorității, necunoscute, trebuie spus că poporul investește cu capital de încredere personalități ale statului. Asta e singura sa implicare în guvernarea României. Prin vot, omul comun creditează pe alții și îi investește cu răspunderea pentru diriguirea țării. Marinerul s-a bucurat la un moment dat de un asemenea capital de încredere, de care și-a bătut joc, iar acum culege ce a semănat, în timp ce un medic care și-a pus amprenta asupra sistemului de urgență din România, fie el și arab, a devenit cel care a început să arunce primii bulgări peste groapa pe care inconștientul și-a săpat-o singur.

Acum, ”ultrașii”. Firește, opinia generală e că acești golani de mahala mai mult dăunează protestelor împotriva autocrației marinărești, și nu poți să nu fi neplăcut impresionat de faptul că asemenea puseuri de violență se soldează cu victime inclusiv din rândurile protestatarilor. Pe de altă parte însă, nu poți să îți reprimi un sentiment de căldură interioară, gândindu-te că,  în asemenea condiții, puțini ar mai fi în stare să-și imagineze măcar un alt ridicol dans al pinguinului. Decât o manea, mai bine să curgă sânge. HARDCORE, nu ranca-tanca! Lucrurile devin serioase, și e bine că se întâmplă așa.

Cum rămâne însă cu autoritățile? Cum rămâne cu vidul de putere, cu lipsa de reacție nu doar a guvernului, a reprezentantului acestuia în capitală, a marinerului în ultimă instanță, dar și a primarului capitalei care pare indiferent la ceea ce se întâmplă în orașul său? Am avut parte doar de un ridicol Popescu Piedone care în direct cu toți mâncătorii de căcat de la B1 Tv, în frunte cu turcitu’ și ”MAESTRUL” Cristoiu, a început să se lamenteze pentru distrugerea muncii lui de-o viață în sectorul lu’ pește, recte niscaiva băncuțe distruse, borduri și porțiuni de pavaj.

Ei bine, asta se întâmplă într-un stat populat de homunculi fără personalitate, fără voință proprie, fără șira spinării, care așteaptă să vadă ce zice șefu’, ca să aplaude și să aprobe în cor. Uite că șefu’ a fost cuprins de cufureală și e reținut pe budă. Deci, ce e de făcut?

Și că tot veni vorba, să ne concentrăm puțin asupra prestatorilor de la B1 (de labe, înțelegi? prestatorii de labe, HA-HA-HA, ce tare e!). Adică, cum pot fi acești așa ziși jurnaliști atât de penibili? De la Turcescu, plin de grețuri matinale, vorbind ca în mahala cu șeful jandarmilor, de parcă ar fi nevastă-sa, până la îngrozitoarea chirițoaie al cărei nume îmi scapă, nu că l-aș fi știut vreodată, vorbind peste toți cu vocea ei de soacră plină de idiosincrazii anale, și ultimul, dar nu în ultimul rând, MAESTRUL MAEȘTRILOR, obsedatul de EBA, Cristoiu, care pare să nu fi dat de capătul problemei șiiților și suniților, ca să nu mai vorbim de toate celelalte la care se pricepe și mai puțin. Ce adunătură de ”luzări”!  S-au suit cu toții în covata marinerului  care a  început să ia serios apă la bord, și nu mai știu cum să sară cu gălețile, să salveze hardughia.

Hm! Trăim vremuri interesante! O înțelepciune populară spune că nu e de bine, dar cu siguranță e teribil de amuzant.