Archive for the ‘categoria raticidă’ Category

Apoteoza curvei

Posted: martie 30, 2011 in categoria raticidă

După șepti ani di zile în care au terorizat audiența canalelor de televiziune de uz extern, unul răgând ca măgarul pe acorduri latrino în timp ce ailaltă-și zguduia țâțele pentru toți onaniștii în pană de inspirație, ”un bărbat ca Pe-Pe” s-a despărțit de proprietara de cimitir. Și, dumnezeule, dă-ne putere să îndurăm ultimul recital( să sperăm că e ultimul) al acestor lighioane de mahala care au captat în ultimele zile în asemenea măsură atenția opiniei publice, încât până și acest onorabil blog, altminteri preocupat doar de teme de înaltă definiție filozofică, s-a simțit obligat să se exprime cu privire la circul mahalagioaicei și a ”găngănitului”.

Și anume, prin concentrarea asupra modului în care atitudinea celor doi protagoniști reflectă o caracteristică a profilului etic al pop-culturii modernității, reprezentată prin ceea ce în anii adolescenței mele mânioase numeam sintagma ”TÂRFA ȘI CU FĂTĂLĂUL”. Adică, o muiere făcând paradă cu depravarea sa, ca o reflectarea a emancipării, a libertății și independenței, ajungând până la etalarea relației sale adultere care, chipurile, ar fi lăsat-o și borțoasă, de parcă ar fi o virtute dintre cele mai înalte, și un fătălău de discotecă ce se dă lovit la ”corazon” și apare pe sticlă, îngrozindu-ne pentru a nu știu câta oară, cântând o compoziție de ”jale latrino” la ore de maximă audiență. Maaaaaaaan! WATTA FAGG!

Adică, boarfa, parafrazând geniul poetic:

”ascunsă și vicleană e, dar astăzi,

când cu metehne atâția ni se laudă,

nici ea nu vrea faimă de înger,

și recunoaște că e plagă,

și SE APLAUDĂ!

Iar papagalul… El…  se jeluiește ca un fătălău, latrino.

Și-n încheiere, ca un rezumat al acestui fenomen al unui timp al decadenței, voi reproduce cuvintele SALVATORULUI MEU, care, de asemenea un suflet liric, se exprimă doar în versuri:

…și ce aș putea să fac eu,

dacă cu televizorul

l-au vândut pe dumnezeu,

și-au hrănit fiara cu carne,

TÂRFA ȘI CU FĂTĂLĂUL

găurit între picioare,

târâtura stă călare

și hrănește avortonul”

PS: Și ce naiba e cu șoarecii de discotecă și numele lor de personaje de pe Cartoons Network? Pepe! Tudy!

Este vorba, evident, despre șobolanii roșii care, după luni de zile de stat pe uscat, ca urmare a debarcării lui Nica din fruntea Ministerului Organelor Interne cu Miros Pestilențial, au decis să se alăture piraților lui Chiorâș Chiodorâș, vajnicul cârmaci al corabiei cu o mie de găuri în vele, numită guvernarea Bo-Bo-Boc. Ei bine, dragii moșului, fetițe cu codițe și băieți șugubeți, ce învățături trag domniile voastre din toate ‘cestea? Păi, în primul rând, se vede treaba că găozarul politic, tot găozar rămâne, indiferent că se numește tovarășul Bobu, sau grupul independenților de coloană vertebrală din Parlamentul României, supranumit Species Inductilis Regnum.

Adică, nimic nu s-a schimbat. În același fel, de la analfabetul Nea Nicu, până la căpitanul Chiorâș Chiondorâș, autoritatea deținută de homunculul ahtiat de putere își conservă existența, aruncând câte un os șobolanilor care mișună la masa ospățului finanțat cu bani publici. Întru deghizarea Iudei, șobolanii invocă divergențe de opinii, conflicte de idei, încălcarea principiilor care le ghidează conștiința, dar în realitate totul se rezumă la pântecul lor umflat și cianotic, care trebuie hrănit constant ca nu cumva să se sleiască. Mâncători de rahat, ascunzându-se constipați în spatele unor vorbe sforăitoare. Ți se face scârbă. Ghilotina de i-ar scurta de un cap pe toți.