Archive for the ‘categoria sfântă’ Category

BOR, care altădată defila în frunce în compania unor personalități ca Ion Iliescu și V.C. Tudor, a refuzat să împrumute moaștele Sf. Andrei celui mai violet participant la campania electorală de toamnă-iarnă, Dan Diaconescu OTV, care dorea să le expună undeva la Tîrgu Jiu, într-o secție de vot, sau ceva de genul ăsta, unde să vină babele și să-l voteze pe el, salvatorul neamului, așa cum e, măsliniu la față, grizonat și cu dinții lipsă.

Ei, lasă Diaconescu, că nu-i nimic, tată. Du-te tu la cimitir, dragă, și o dezgroapă pe mamaia, dă-o bine cu fond de ten și roș de buze, fă din ea o mumie haioasă și fă-ți campanie electorală cu aia. Nu se poate să nu meargă. Că doar ăia de te-or vota pe tine sunt proști de put. Ce mi-e Sf. Andrei, ce mi-e baba Diaconescu? Tot un drac! Tot niște oase. Tot un hoit.

Lasă, mamaie, că și asta face minuni!  Să fi gustat tu, numa, musacaua aia de-o făcea pe vremuri, de scula și morții din mormânturi, mai ceva ca domnul nostru Hezus. Ce mai, MIRACOL!

„În România, în ultimii 15 ani, s-a inaugurat câte o biserica nouă la fiecare două zile, nota de plată fiind achitată, într-o măsură semnificativă, de bugetul de stat sau de către bugetele locale. În România, în aceeaşi perioadă, din cauza unui buget insuficient alocat Ministerului Educaţiei, s-au desfiinţat peste 21.000 de unităţi de învăţămînt – echivalent cu dispariţia a patru şcoli în fiecare zi a fiecărui an!”

În prezent, în România sunt 18.300 de biserici şi doar 4.700 de şcoli generale şi 425 de spitale.

Iar mai deunăzi, tot românul şi-a frecat portofelul de racla Sfântului Nicolae, bunicuţele chiloţii nepoţeilor, rebegiţii de guturai batistele de hârtie de unică folosinţă… şi bine aţi venit în România, ţara în care Evul Mediu a supravieţuit.

Cred, deci subzist

Posted: ianuarie 7, 2010 in categoria sfântă

Întotdeauna am considerat că religia de mase e o industrie cu capital privat care beneficiază de avantajul de a nu fi obligată să plătească impozit statului. Fapt dovedit de cantităţile industriale ale produsului de bază furnizat de aceasta consumatorului ignorant şi habotnic. Este vorba fireşte despre agheazmă, apa chioară blagoslovită de unsul domnului călare pe cisternă. Aşa cum s-a întâmplat la Constanţa, unde Arhiepiscopia Tomisului a înlesnit desfacerea cu amănuntul a 15.000 de litrii de apă sfinţită, necesară mai ales sufletului pios şi sensibil al băbuţelor care vor să se oblojească la lingurică.

Având în vedere spiritul antreprenorial al preafericitului Daniel, acesta ar putea înlesni pe viitor achiziţionarea de către Patriarhia Ortodoxă Română a unei linii automatizate de îmbuteliere a poşircii domnului, care ar putea beneficia şi de suportului unui brand puternic care să o comercializeze în formă pasteurizată şi aseptică pe toate meridianele globului. „Coca Cola, acum şi fără zahăr, fără caramel, fără CO2, doar apă chioară în care se murează Duhul Sfânt, la preţul de 98 de eurocenţi”. Pun prinsoare că nici atentatorii sinucigaşi ai lui Allah n-ar putea rezista la o ofertă atât de avantajoasă, dat fiind faptul că prin pustietăţile alea unde se şterg ei cu pietre la cur, apa sfântă e o absolută raritate. Şi, astfel, Preafericitul Daniel de România va învinge erezia ismaieliţilor şi îşi va vedea cu ochii împlinit visul de a fi sanctificat încă în viaţă fiind şi a ajunge astfel în Casa Domnului înaintea lu’ Teoctist care se perpeleşte încă în Purgatoriu pentru că n-a zis nimic atunci când ţăranca aia proastă de Lenuţa dărâma „besericile”.

Iar pentru la primăvară, direct de la Campofrio în colaborare cu Patriarhia Română, sfinte moaşte la kil, numa bune pentru un borş dă oase care ar scula-o şi pe mamaie din mormânt.