Archive for the ‘categoria „şi-am mai dat un TUN”’ Category

Dan Diaconescu a cumpărat combinatul petrochimic Oltchim și a devenit vedeta mediatică numărul 1 a României, acompaniată de un cor de hulitori din politică și presă care se întrec unii pe alții  să-l spurce, să-l denigreze, să-l calomnieze. Și de ce n-ar face-o?

Cine e Dan Diaconescu? Cu fața lui de copil îmbătrânit înainte de vreme, a făcut avere din trash tv, și acela cu mijloace dintre cele mai rudimentare. S-a lansat apoi în politică cu un partid care-i poartă numele, dar al cărui membru nu este, pentru că altminteri n-ar mai fi putut să apară la televizor ca moderator, care nu este reprezentat de nicio altă personalitate publică în afară de… Dan Diaconescu. 

Apoi, Dan Diaconescu a cumpărat Oltchim, reușind performanța de a televiza în direct pentru prima dată o privatizare din România, țară consacrată pentru modul în care, în 20 de ani, și-a distrus întreaga infrastructură economică prin gesturi asemănătoare.

Ok! Acum să studiem temele abordate de hulitori.

1. Diaconescu nu are peste 40 de milioane de dolari ca să cumpere Oltchim. Nu se va prezenta cu banii.

Dan Diaconescu e bogat, se plimbă cu Rolls Royce, are și un Bentley, OTV are elicopter, dar într-adevăr nu are 40 de milioane de dolari. Are însă, așa cum a declarat, și cum a depus la dosarul de licitație, o scrisoare de garanție bancară care confirmă prezența acestor bani. În consecință, excluzând cazul în care scrisoarea e falsă, cineva investește la Oltchim prin Dan Diaconescu. Nu se știe cine.

2. Diaconescu își face campanie.

Da. Și? E greu să nu-ți dai seama că e cea mai eficientă campanie pe care vreun politician a făcut-o în 22 de ani de democrație de baltă în România. Are parte de un purcoi de publicitate, fără să plătească un ban. Aceasta însă n-ar avea nicio valoare dacă obiecția de la punctul 1 s-ar adeveri. În consecință, dacă Diaconescu își face campanie, va veni cu banii.

3. Diaconescu habar n-are de petrochimie. O să bage în pământ combinatul.

Da, de parcă Patriciu avea habar de rafinărie – e profesor de desen – și după zece ani a vândut-o cu de 1000 de ori mai mulți bani decât a dat pe ea.

Și acum obiecția cea mai întemeiată, făcut de CTP, că cine dracu altcineva era să o facă:

4. Cineva investește în capitalul politic al lui Dan Diaconescu, urmând să-și scoată pârleala după alegerile din decembrie.

Asta înseamnă că CTP crede că Dan Diaconescu poate câștiga aceste alegeri, președinția, sau majoritatea în Parlament, pentru că altfel nu văd cu s-ar putea trage sfori în țara asta.

Eu personal mă îndoiesc de faptul că Dan Diaconescu poate realiza așa ceva cu un Oltchim. Dacă va cumpăra și Poșta și Tarom, atunci lucrurile s-ar putea să se schimbe, de o manieră ușor sinistră, nu din cauza lui Dan Diaconescu, ci a grupului fantomă de interese economico-politico-financiare care s-ar putea ascunde în spatele său.

Ce-ar mai fi de spus e că, imediat după anunțul că Diaconescu a preluat Oltchim, restanțele salariale pe luna iulie au fost plătite. 

Oricât de incredibil ar părea, sunt un om cu bani. Adică am fost. Bani în bancă cu care mi-am finanțat parazitismul în ultimii ani în care mi-am ocupat timpul cu tot felul de activități complet străine de beneficiul financiar, cum ar fi muzica, literatura (scris și citit), scrisul pe blog, artele marțiale. 

Parazitismul însă, ca orice pe lumea asta, costă, și odată cu subțierea contului personal din bancă, am început să mă uit mai atent la cifrele pe care sistemul digital de administrare a contului mi le oferă. Și aceasta e concluzia la care am ajuns:

Pentru o dobândă anulă de 4.25% banca percepe lunar 0,14 % taxă de administrare a depozitului și 0,2% taxă pentru orice retragere de numerar prin card bancar. Presupunând că aș retrage într-un an întreaga sumă disponibilă, ar însemna că banca mi-ar percepe în total taxe pentru privilegiul de a fi avut bani depozitați în seifurile sale în valoare de 1,7% (0,14×12+0,2). Adunând la asta rata inflației de 3,2%, rezultă o pierdere  totală din suma aflată în bancă pe parcursul unui an de 4,9%, cu 0,65% mai mult decât dobânda anuală. Adică, ținând bani în bancă, creditând de fapt banca cu sume de bani, pierzi bani. Dacă am adăuga la asta impozitul pe dobânda bancară de 16% instituit de imbecilul de ministru al Finanțelor, pleziristul Sebastian Vlădescu, care nici acum nu știu exact cine-l plătește, clientul sau banca, pierderea este și mai evidentă.

Deci, nu vă țineți banii în bancă, țineți-i la saltea, deoarece sistemul monetar internațional, dincolo de faptul că este generatorul actualei crize globale, este mai întâi de toate un hoț patentat.

Tocmai din acest motiv Isărescu își permite să cumpere veselă din aur pentru întâlnirea FMI care va strânge la București 24 de guvernatori bancari și miniștrii ai finanțelor. Pentru că toate curvele astea de bancheri sunt niște cățele venale puse pe căpătuială pe cheltuiala bunăstării globale. 

Vi-l amintiţi? Eu da, de atunci de când am dat iama în redacţie la oficiosul Primăriei, 24 de Ore, cu barba mea cu tot,  taman în toiul unei şedinţe de smotocit pisica, iar Başa m-a întrebat cine sunt, iar eu am fost cât pe ce să-i răspund: da’ tu cine eşti? Cum adică cine sunt? mi-ar fi răspuns el acum. Păi, eu sunt Başa, paşa de la Mureş, cu peste 600 de contracte pe bani publici câştigate prin încredinţare directă! Ai venit să mi te-nchini? Hai sictir!

Conform cursdeguvernare.ro , paşa Başa conduce lista clientelei de partid din Senatul României cu 617 contracte încheiate cu instituţii ale statului prin care mulge cu mânuţa lui un purcoi de bani publici. Ceea ce mi se pare corect, atâta timp cât fiţuica 24 de Ore Mureşene, cu tot cu sucursala Radio Son(of the Bitch),  sunt practic în faliment, şi au trebuit să se mute din sediul ăla cu firma cocoţată pe acoperiş taman în hotelul lui Sorin Ţerbea de la combinat, acesta la rândul său un membru absolut onorabil al clientelei PD-L Mureş, rebrenduit drept om de afaceri de Realitatea TV mai deunăzi, în emisiunea lui Ovidiu Maior, care, costumat la patru ace şi fercheş ca un june prim, îl tot întreba politicos despre economie şi despre cum stăm cu criza şi  ce-ar fi de făcut. Am crezut c-o să mă cocoşez de atâta râs! Da’ de unde, Doamne Dumnezeule şi Maica Domnului, să ştie el, Ţerbea, de criză? Că doar nu e criză, frate, pe bani publici! Aşa cum bine demonstrează paşa Başa, aranjat bine mersi cu 617 contracte cu „Statul”, cu tot cu afacerile lui de presă ajunse la sapă de lemn.

Pentru cine vrea sa afle o istorie ghiduşă cu paşa Başa, de acum câţiva ani, să tragă pe inmure.ro, la episodul de joia viitoare a „Condiţiei jurnalistului…”. Ca să afle tot omul ce straie poartă turcul!