Archive for the ‘categoria "tatulici"’ Category

E poate inutil să mai menționez că nu mai urmăresc aproape deloc presa românească. Și asta pentru că vestigiile ei care mai supraviețuiesc în mediul on line manifestă o asemenea ruptură de realitatea cu care ne confruntăm la acest sfârșit de civilizație occidentală încât e pur și simplu dureros să citești și măcar titlurile acestei incredibile macularuri. Nimic relevant între antichitățile răposatului președinte Băsescu și arestările în serie, deghizate în luptă anti-corupție, dar care nu reprezintă nimic altceva decât transferul de putere care are acum loc în România de la o clasă politică de eunuci inepți, mediocrii și corupți către INTERNAȚIONALA rebranded globalizare.

Un consiliu de cămătari conduși de personalitatea numărul 1 a finanțelor românești, Mugur Isărescu, bucurându-se de atâta stimă în mediul public din România doar pentru că nimeni nu știe cu adevărat cu ce se ocupă tovarășul ăsta la BNR, suvervizează toate hotărârile Guvernului României și dă indicații prețioase care sunt cu neputință de ignorat. Scrie în ordonanță.

Institutul lui Eli Weasel e finanțat din bani publici ca să emită judecăți asupra personalităților culturale românești care sunt înălțate sau prăbușite în disgrație în funcție de atitudinea manifestată față de INTERNAȚIONALA EVREIASCĂ de acum ori de altă dată.

O hoardă migratoare cu care Europa nu s-a mai confruntat de la invazia mongolă, din care România trebuie să-și ia cota parte pentru că așa spune INTERNAȚIONALA, ignorând complet principiile elementare ale suveranității naționale. După o opoziție palidă, președintele saxon s-a fleșcăit și peste 6000 de țărănoi care până mai ieri se ștergeau cu nisip la cur prin pustietățile Asiei, pedofili decapitând femeia adulteră, vor trăi bine mersi pe bani publici pe plaiul Mioritic. Monica Macovei în Parlamentul European a votat pentru. Ea e cu Islamul. Se răsucește Țepeș în mormânt.

Nici măcar Uniunea Sovietică în cea mai fier-beton epocă a comunismului nu și-a permis asemenea ignorare a suveranității și dreptului național de autodeterminare.Tancurile sovietice au trebuit să meargă roată ca să ajungă în Cehoslovacia. NEA NICU SĂ NE JUDECE.

Și acum Rusia, Rusia care vrea să ne ia Ardealul, care vrea să cucerească lumea, cu Putin care e cât Stalin și Hitler la un loc, Satana care asasinează democrația siriană, eliminând blânda opoziție moderată. Pe bune? Cât de TÂMPIȚI ne cred ăștia? Opoziția moderată e ăia cu decapitările, ăia cu canibalii care se înfruptă din inima inamicului să capete putere sau ăștiălalți cu o muire de Jihad la una mie mujahedini cu dureri de coaie? N-are nicio importanță. Presa românească îi dă înainte, copy/paste direct din propaganda INTERNAȚIONALEI de la BBC, CNN, s.a.m.d. Nu contează comentariile la articolele de doi bani care oscilează între incredulitate, „bă, ne leși!”, până la HAI SICTIR, COMUNIȘTILOR”. Propaganda îi dă înainte cu nesimțire dâmbovițiană.

Aici ați ajuns după UN SFERT DE VEAC DE DEMOCRAȚIE. Cominternul rebranduit GLOBALIZARE vă mănâncă.

Hitler o să aibă statuie în Germania. SIEG HEIL!      

CTP-ul s-a stricat

Posted: octombrie 21, 2013 in categoria "tatulici"
Etichete:, ,

Întotdeauna l-am considerat pe Cristian Tudor Popescu cea mai reprezentativă figură a presei românești din ’90 încoace. Sincer, n-aș putea numi un alt jurnalist cu expunerea sa mediatică cu o gândire mai limpede și opinii mai juste decât ale sale. Timpul însă trece, oamenii îmbătrânesc, sau pur și simplu se schimbă. În cazul lui CTP, e foarte probabil ca domnia sa să se fi rupt de fenomenul jurnalistic. Din când în când mai scrie câte o pastilă pe Gândul, apare rarisim să exprime câte o opinie la televizor sau la Gândul Live, un program video al portalului. Astfel e foarte posibil ca bătrânul jurnalist să fie oarecum rupt de realitatea presei internaționale și poate chiar rupt de ceea ce se întâmplă cu adevărat la nivel economic, social, politic și cultural pe mapamond. 

Prima dată când l-am surprins cu o judecată superficială a fost acum câțiva ani, când s-a exprimat condescendent față de fenomenul Wikileaks. Importanța organizația care a dezvăluit masacrarea din elicopter a civililor irakieni, poliția politică cu care se ocupă forțele armate americane, dezvăluite de către Bradley Manning care înfundă acum pușcăria pentru 35 de ani, i-au scăpat lui CTP.  Cu siguranță, nume ca Michael Hastings, Matt Taibbi, Greg Palast, Max Keiser, Peter Schiff îi sunt complet necunoscute.  Și cum fluxul informațional la care ești expus îți influențează viziunea asupra realității, aceasta lesne poate fi distorsionată atunci când te hrănești cu minciuni.

Așa se face că, în ultima sa apariție publică, CTP a ajuns să critice ”răscoala” oamenilor din Pungești care ne strică apele în privința relației pe care  Statul Român o are cu corporațiile transnaționale. Mai interesat decât de prezervarea libertăților individuale într-o țară în care să beneficiezi de un aer curat, o hrană sănătoasă și apă potabilă, CTP se dă de ceasul morții de grija corporațiilor. În viziunea sa, Poporul Român ar trebui să fie mai interesat de bonitatea financiară a acestor șacali internaționali care jefuiesc resurse naționale pentru a lăsa în urmă o zonă contaminată, decât de conservarea unui mediu în care fiecare dintre noi își duce până la urmă existența.

O opinie asemănătoare exprima și consilierul lui Isărescu, Adrian Vasilescu, la un post de televiziune. Arătând o ignoranță totală în domenii care nu țin de finanțe, sugerând în mod urechistic că cianura a fost descoperită înaintea aurului, acesta a punctat însă în mod perfect greșeala lui Ceaușescu în relația cu forțele transnaționale: nu voia să dea decât 49% din companiile naționale. Așa este. Ceaușescu își dorea păstrarea controlului asupra obiectivelor economice cu importanță strategică pentru România. Odată eliminat din schemă de către  celebrele ”agenturi internaționale”, un termen care de curând am descoperit că este luat direct din ”Protocoalele Înțelepților Hodorogi”,  diriguitorii democrației originale, în asentimentul lui CTP, au avut grijă să servească interesele corporațiilor transnaționale, vânzând această țară oricui a dorit să cumpere. Că doar nu vrei să sfârșești ca un câine, în fața plutonului de execuție.

Alegeți-vă sursele de informație! Cultivați-vă! Altfel veți degenera ca CTP-ul.      

NU ARUNCAȚI ZIARUL ÎN WC

Posted: octombrie 11, 2013 in categoria "tatulici"

M-am dus într-o zi să mai povestesc cu băieții de la Sportul Mureșean. E în redacția în care înghețam pe vremuri la Jurnal Express. Femeia de servici pornea soba de teracotă dimineața la 8. Pe la 10 jumate se făcea de-o atmosferă călâie, creându-ți falsa impresia, cum veneai înfrigurat de afară, că e cald. Dădeai jos paltonul, îți scoteai mănușile, păstrai căciula, și după 10 minute de stat la calculator erai înghețat bocnă. Așa că puneai înapoi și paltonul și mănușile pe care le dădeai jos doar atunci când aveai ceva de scris. Altminteri, îți înghețau degetele pe tastatură.  Și tot așa încotoșmănat de duceai să te piși în toaleta de la etaj, unde își are sediu nu știu ce revistă maghiară.

Așa am făcut și acum. Am urcat scările, cuprins de melancolia amintirilor, am pășit pe culoarul cu parchetul scârțâind sub apăsarea fiecărui pas, am intrat în toaletă visător ca o virgină sexagenară și mi-am dat drumul. Am scuturat-o de trei ori și când mă întorc, dau peste anunțul ăsta lipit pe ușa budei: NU ARUNCAȚI ZIARUL ÎN WC!  

Ca să vezi ce-a mai rămas din presă! O colecție de materiale de propagandă încăpute în mâna unei grupări sau a alteia care se scuipă reciproc, cumpărată de instituții publice să rumege talași, în timp ce bugetul e jefuit de interese private, o adunătură de guguștiuci care se înghesuie la conferințe de presă ca să facă activitate de relații publice pentru primărie, pentru partid, pentru consiliu, guvern, președinție.

Și mai e și asta. Am deschis într-o seară televizorul, după multă vreme în care a stat hardughia nefolosită, și o văd pe una de la Realitatea vorbind despre cele 100 de cutremure din Dobrogea, despre care atât oamenii de știință cât și CLARVĂZĂTOARELE au presimțiri sumbre. Era să cad jos de pe scaun.

Acum nu mai rămâne decât să o vedem pe asta la Antena 3, făcând pe filozoafa.

 

 

Cei care au ca reper al democrației SUA sunt la fel de cretini ca și cei care încă cred că marinerul e Mesia. Mediul politic american e reprezentat de două partide care împreună se bat pentru banii corporațiilor ale căror interese le slujesc. Așa s-a generat criza economică globală care continuă cu frauda financiară întreținută de către sistemul bancar centralizat împotriva căruia democrațiile occidentale nu mișcă un deget, deoarece acesta deține datoria publică a statelor naționale.

De curând însă, cretinii din congresul american, în urma dezvăluirilor făcute de TRĂDĂTORUL Edward Snowden, s-au prins de modul în care serviciile secrete americane construiesc un sistem global de monitorizare a fiecărui american în parte,și nu numai, aici incluzându-i și pe onorabilii democrați și republicani de la Washington. Și astfel, o coaliție cică s-a format, plină de politruci care se dau de ceasul morții pentru că NSA belește ochii la e-mai-urile pe care le schimbă ei cu nevestele.
 

 
Unul dintre aceștia este onorabilul John Conyers care cere nici mai mult nici mai puțin decât încetarea imediată a programului PRISM de monitorizare globală a informație. Firește este vorba despre același John Conyers care în Fahreheit 9/11 recunoștea că n-a citit PATRIOT ACT (ca de altfel majoritatea dintre legile pe care le votează în Congresul American), gunoiul care stă la baza acestui Big Brother mondial care ne trimite înapoi într-un 1984 cu mult mai sinistru decât cel imaginat de Orwel. 

SEAT DOWN SON! YOU’RE AN IDIOT!

 

hurezeanuMi-am făcut un obicei din a asculta panseurile leșinate ale lui Emil Hurezeanu, invitat pe post de ”maestre” în fiecare seară la Digi24. Manipularea exercitată de către acest impostor, pozând în comentator de politică externă, e un deliciu de urmărit. Ieri, Băsitu a surprins pe toată lumea printr-o detașare pe plan internațional de politica licuriciului pe care, altminteri, îl suge cu nesaț de câte opri are ocazia, manifestându-se în favoarea unei non-implicări în conflictul din Siria, înclinând, fără să vrea, drăguțul de el, către politica mai degrabă a Rusiei, lucru observat și de către moderatorul emisiunii. Bbbbbbbbbb… s-a grăbit hurezeanul să ia apărarea marinalului, pentru că, vezi bine – și acum începe manipularea – Rusia e departe de o non-implicare în conflictul din Siria, furnizând arme guvernului sirian, rachete sol-aer, avioane Mig 29.

Ceea ce e fals. Rachetele sol-aer rusești au fost anunțate de Assad, dar ele nu au fost livrate de către Rusia… încă. De asemenea, contractul privind achiziționarea de aparate Mig-29 este o poveste veche de câțiva ani, Rusia însă ne-onorând… încă, nici acel contract. Declarațiile lui Assad vin însă ca o amenințare la adresa Israelului care își zboară tinichelele peste teritoriul sirian, lovind chiar ținte strategice, dând astfel o mână de ajutor insurgenților islamiști care devastează această țară, încălcând astfel în bloc un întreg calup de reglementări internaționale, de care prea puțin îi pasă. Și astfel, dacă politica evreilor de destructurare ale țărilor din Orientul Mijlociu va continua, de data aceasta prelungind mai mult episodul Siria, atunci probabil Rusia își va lua inima în dinți și va face o mișcare mai fermă împotriva blocului geopolitic, financiar-inflaționist, iudeo-american, care lucrează la prăbușirea civilizației întru instituirea unei autorități globale peste ruinele fumegânde ale acesteia, cu domnul Hurezeanu lucrând la filiala amărâtă din România, departamentul PROPAGANDĂ ȘI DEZINFORMARE.   

Când proiectul ”Condiția Jurnalistului…” a fost lansat în Tîrgu Mureș, așa cum era de așteptat, comunitatea jurnalistică l-a întâmpinat cu răceală. Nu doar că jumătate dintre ziariștii contactați și-au declinat participarea, dar tot proiectul a fost tratat cu o tăcere pioasă. Atât de pioasă încât nici în discuțiile private n-am reușit să surprind pe nimeni aducând vorba despre, așa, măcar din curtoazie de breaslă. Totul a fost prefigurat de conferința de presă unde, cei câțiva jurnaliști prezenți, la un moment dat, după prezentarea proiectului, în loc să pună întrebări, s-au apucat să vorbească între ei despre chestiuni fără nicio legătură cu  subiectul. De fapt, ca să fiu corect, s-a pus totuși o întrebare, pe cât de tâmpită, pe atât de idioată. Era ceva de genul: ”Nu cumva un interviu trebuie realizat din trei surse”?  Noroc cu Dorina Matiș de la Rompress (acum Agerpress) și Cătălin Hegheș de la Punctul care erau acolo ca să-și facă meseria. Restul…

În concluzie, ziariștii care tună și fulgeră despre nedreptatea socială care stăpânește în lume, nu erau foarte interesați de principii și norme de etică profesională care îi priveau în mod direct. Asta până când Florentin Deac, jurnalist dat afară de la Cuvântul Liber din considerente de primar Dorin Florea, a câștigat în instanță vreo 260 de milioane de lei, plăți compensatorii la venituri salariale neacordate pe parcursul a trei ani. Dintr-o dată, papagalii și fătucile au ciulit urechea. CÂT? 

Și pentru că nimeni nu e interesat pe rahaturi d’astea cu principii și morală, dar TUTURORA LE PLAC BANII, puterea exemplului și-a manifestat influența tot la Cuvântul Liber, unde Oana Letiția Bota tocmai a câștigat un alt proces împotriva Cuvântului Liber, din care  se va alege probabil cu vreo 300 de milioane, având în vedere că ea a petrecut mai mult timp decât Florentin Deac la ziar de la momentul la care legile au început să fie în funcțiune.

Surse care au dorit să rămână confidențiale au mărturisit că boulenii de la TVR Tîrgu-Mureș mai ce au făcut un atac de cord la auzul știrii. ”Cum? au întrebat sursele. Voi sunteți angajați cu carte de muncă și nu câștigați 21 de milioane pe lună? Păi, atât spune legea că trebuie să luați!

Adică, ANGAJAȚI LA STAT, IAR STATUL NU RESPECTĂ LEGILE DE SALARIZARE!

Pfffffffffff! WHATTA BITCHES!

Leonard Doroftei a intrat târziu în boxul profesionist. Statura nu l-a avantajat. A ajuns totuși campion, însă, înainte să câștige potul cel mare, mădularele nu l-au mai ținut. A pierdut centura la cântar, apoi a urcat în categorie doar pentru a fi îngenunchiat de celebrul și mult mai puternicul Arturo Gatti. Iar asta și-a lăsat amprenta pe caracterul pugilistului. Mulți au observat apoi o amărăciune izvorând din sufletul său, care-l transforma într-o prezență stânjenitoare în comentariile partidelor de box. Alții au considerat apoi că criticile sale la adresa lui Bute erau de fapt ecoul invidiei față de românul care a reușit mai mult decât el.

Acum, după bătaia la fund pe care Carl Froch i-a administrat-o lui Lucian, dezvăluind în ochii lumii întregi limitele românului exact în momentul în care acesta trebuia să confirme, cuvintele lui Leo Doroftei par mai întemeiate decât oricând. Vă mai amintiți corul de insulte la adresa lui, când și-a exprimat lehamitea față de Jean Paul Mendy care s-a fleșcăit în repriza a patra peste frunza Udrei. Ei bine, se pare că totul era adevărat.

Totuși, reacția lui Doroftei la înfrângerea lui Lucian a fost moderată, moșul arătând un caracter care nu-i permite să lovească un om căzut.

De altfel, comentariile și sunt de prisos. Mai ales explicațiile lui Bute despre nu știu ce obscură strategie de a-l obosi pe Froch stând pe corzi par de-a dreptul ridicole. Lui Clay i-a reuși asta odată în istorie împotriva lui Foreman, în cu totul alte condiții. Bute în schimb a reușit o strategie perfectă pentru a fi bătut la fund. Și de a-l lăsa pe tragicul Badea fără bani, după ce acesta a pariat se pare o sumă importantă pe marfa românească. Nu știa nefericitul că nu trebuie să se ia prea tare în serios. Că toate alegațiile sale despre diletantismul lui Andre Ward și stângăcia lui Carl Froch sunt apă de ploaie. În luptă ori ești puternic, ori ești rapid, ori amândouă, iar inteligența nu e de neglijat. Froch  e puternic. Andre Ward e și puternic și rapid și cunoaște tehnică, deopotrivă de la distanță cât și în lupta de aproape. Lui Bute i-au lipsit sâmbătă de toate: și forță, și viteză și creier. Și fără astea nu te poți măsura cu băieții mari. Amin.

MRU și-a anunțat public intenția de a fonda un partid de intelectuali, probabil asemeni lui, cu nasul pe sus și limbă de lemn.  Mi-ar place să-i văd pe Pleșu, Liiceanu, Cărtărescu, Patapievici aderând și la această mișcare, după ce marinerul și-a spoit șalupa cu untura lor, făcând-o să astfel să alunece mai elegant pe valurile politichiei. Până când s-a lepădat de ei, pentru că dacă vrei să fii un politician de marcă, în primul rând trebuie să farmeci prostimea. Și asta nu merge cu intelectuali.

De aceea proiectul politic al securistului MRU e atât de ridicol. E aritmetică pură. Proști, da’ mulți! Cine vrea voturi, trebuie să pună baza pe proști. Altminteri, greu să câștige politrucul vreun scrutin. În plus, intelectualul are mereu darul de-al complexa pe prostănac, și astfel să-și atragă resentimentele din partea lui.

La o cercetare mai atentă însă, vedem că MRU nu-i scoate deloc din discuție pe proști. Pentru că dacă ești hotărât să câștigi niște alegeri cu atâtea tinichele atârnate de coadă, după un timp atât de scurt – privatizări frauduloase, vinderea pe nimic a resurselor țării, faimă de securist și în plus o înfumurare de puțoiu cu caș la gură pus în frunte de tac’su care-i președinte, musai să ai în vedere niște dobitoci care să-ți înghită maneaua. 

În concluzie, pe MRU îl mai așteaptă vreo câteva luni de celebritate, după care îl vom vedea dispărut de pe ecrane, retras probabil la bibliotecă, cum îi stă bine unui intelectual, împreună cu Maestrul Maeștrilor, Cristoiu, care va rămâne și el în curul gol după ce labe 1 nu va mai fi loc pentru nimeni, pentru că se va închide imediat ce conducta cu bani publici va fi retezată.

Valentin Stan este, a fost, și cel mai probabil nu va mai fi (după aventura de la ultima sa emisiune de la Antena 3) una dintre cele mai antipatice figuri ale peisajului media românesc... ăăăăăăăă… cu ștaif, prin asta dorind să facem o diferențiere de trash tv-ul  populat de imbecili isterizați, umoriști de cacao și prostituate mediatice, care se află cu toții într-o categorie proprie. Ca o opinie personală, impresia mea este că în spatele spectacolului strident, nu doar din ultima emisiune Conexiuni, ci din mai toate aparițiile televizate ale domnului Stan, se află profunda frustrare a omului educat și… muncitor care are o imagine despre sine mai potrivită pentru un destin superior celui de profesor universitar.

Dacă urmărim CV-ul domnului Stan vedem că apogeul carierei sale a fost înregistrat în urmă cu mai bine de 15 ani, în vremea în care acesta funcționa ca diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. După detașarea sa în cadrul MAE pe post de cercetător științific la Institutul Român de Studii Internaționale (oare cine l-o fi turnat la șefu’), activitatea sa a devenit aproape exclusiv didactică, uneori asociată cu prestigioase institute din afară.

Deci, domnul Valentin Stan este un om învățat. De aici probabil și frustrarea domniei sale în fața mediocrității clasei politice românești care de-a lungul timpului l-a trecut cu vederea, împiedicându-l să urmeze o carieră cu mult mai multă strălucire în… diplomație, unul dintre domeniile în care România înregistrează practic un zero absolut.

Revenind la titlul nostru și la ultima emisiune Conexiuni, da, Valentin Stan are dreptate (min. 13, probabil cu ghinion), circul său televizat, dincolo de stridența sa inestetică, relevând caracterul mediocru și performanța demagogică a opoziției românești din prezent, ceea ce are darul de a ne îngrijora în mod cu totul deosebit, gândindu-ne la perspectiva în care idioții ăștia nu vor reuși să-l dărâme pe mariner, sau dacă vor reuși, nu se vor dovedi cu nimic mai breji decât acesta. 

Astfel, hemoroizii iritați ai motanului Voiculescu, relevați într-un post de pe blogul acestuia, sunt ridicoli și inutili. Valentin Stan are dreptate. Mătăluță nu te pricepi. Ești ori prost, ori prost consiliat, ori un demagog atât de indiferent și ignorant încât nu ți-a trecut prin cap că cineva în România ar putea să-ți dea arama pe față.

La reeducare cu voi, clasă politică românească, plină de analfabeți.  

Cât despre domnul Stan, acesta se află paradoxal într-o postură asemănătoare cu cea a marinerului Chiorâș Chiondorâș, dar din motive cu totul și cu totul moral superioare.

Rușine, Dan Voiculescu!

 

Când intelectualii lui Băsescu, în frunte cu Adrian Pleșu, luau în derâdere paralelismul făcut de anumite voci între dictatură și autoritatea discreționară a președintelui mariner înconjurat de slugoi servili și fără personalitate, aducând vorba despre UE și lumea globală, mă imaginam luându-i la palme și arătându-le agenda de dezbateri publice din SUA, unde problema libertăților individuale este pusă în discuție  în permanență într-o epocă a corporatismului, a conglomeratelor financiare care sunt plătite cu bani publici pentru a continua o politică monetară frauduloasă și păguboasă care i-a dus la faliment, a legilor emise în numele siguranței individuale încălcând principii fundamentale ale libertății și intimității.

După cum am mai scris, în SUA se află în desfășurare campania pentru desemnarea candidatului republican la alegerile prezidențiale de anul viitor. Și, într-adevăr, totul decurge într-un climat de regim democratic cu multipli candidați, dezbateri publice, tot tacâmul. Cu precizarea că în realitate nu există decât doi candidați: unul colectiv reprezentat de marionete ale autorității instituite care se declară în favoarea politicii fiscale a FED de devalorizare continuă a dolarului prin tipărirea de bani fără valoare, în favoarea politicii militariste a SUA care secătuiește bugetul public, umplând buzunarele corporațiilor care alimentează mașinăria americană de război, și Ron Paul, politicianul care de treizeci de ani critică politica bugetară a SUA care a dus țara la depășirea pragului maxim de îndatorare, singurul dintre candidați care denunță războaiele inutile purtate de Statele Unite în Orientul Mijlociu, singurul care vede în Patriot Act o încălcare flagrantă a democrației și a libertăților individuale. Și ce face media corporatistă, înregimentată politic, paradoxal, tocmai în partidul din care face parte Ron Paul, cu acest candidat care prin spiritul său liber cugetător devine o amenințare la adresa ordinii instituite? Îl îngroapă sub un monte de ignorare, aducând în atenția publică nulități precum Michele Bachman, această bigotă mitomană care de cum deschide gura scapă porumbelul. Priviți modul în care mass-media din SUA face propagandă electorală obedienților sistemului, unii dintre ei fără niciun fel de eligibilitate, aducându-i în față doar pentru a îngropa imaginea singurului candidat care într-adevăr contează. Nu ratați expresia de obediență imbecilă a candidatului care-și recunoaște suportul pentru războiul din Irak, urmată de cea a figurantului pe post de moderator cu creierii plini de rahat. Scuzați clipul electoral din debut. Ce e important începe de la minutul 1 încolo.