Archive for the ‘categoria "tatulici"’ Category

Well, tocmai spusesem că înclinația lui Anders Breivik pentru jocuri de tocilari asexuați, gen World of Warcraft, scoate din discuție culpabilizarea industriei jocurilor video pentru actele acestui idiot, și s-a găsit un dobitoc francez pe nume Stéphane Bourgoin  care, alături de Le Monde, s-a apucat să citeze jocuri precum Dragon’s Age și World of Warcraft ca făcâd parte din categoria jocurilor violente care în opinia lui au șocat iremediabil creierul lui Breivik, determinându-l să o ia pe ulei și să omoare 200 de oameni.

Așa stând lucrurile și având în vedere pleiada de mazete care încearcă să-și facă un nume formulând teorii ridicole, lipsite de orice suport științific, dar foarte ușor digerabile de către un public incult și ignorant, care judecă din perspectiva unui bagaj limitat de categorii morale de genul: ură – rău, iubire-bun, diavol-rău, dumnezeu-bun, război-rău, panseluțe-bun, coaie- rău, vagin-bun etc., am hotărât să postez un clip din ULTRA-VIOLENTUL, PERICULOS PENTRU STABILITATEA SOCIALĂ, WORLD OF WARCRAFT: 

De remercat ar fi faptul că muzica electronică de fătălău de discotecă pe care o asculta non-stop Breivik a fost scoasă basma curată. Adică, nu, nu incită la violență, ci la dragoste, iubire și bună înțelegere între popoare, mai ales pentru că face toantele ”shake the bootie”.

În concluzie: MAKE LOVE, NOT WARCRAFT!

Probabil de acum ați auzit cu toții de Edmund Tălmăcean d’ la PD-L, după ce tânăra speranță democrat-liberală got giggly with it pe la o emisiune de uz extern. Ei bine, când am auzit că blogul său e ceva cu mult mai tare, am dat un search pe Google și m-am dus direct la adresă, doar ca să descopăr că ”răstălmăcean.wordpress.com is no longer available. NUUUUUUUUUUUUUUUuuuuuuuu! Da’ dă ceeeeeeeeeeeeeeeeeee? Păi, pentru că, și tot wordpress ne informează: ”THIS BLOG HAS BEEN ARCHIVED OR SUSPENDED FOR A VIOLATION OF OUR TERMS OF SERVICE”. Aoleo! Te pomenesti c-o fi postat un clip cu ‘mnealui dând din pelvis mai rău ca Elvis. Acum urmează sesizarea DNA și autosuspendarea din partid până la o clarificare în justiție a situației. Pentru că, personal, sunt convins că ceea ce a făcut Tălmăcean e cel puțin ilegal, imoral și foarteeeeeeeeee… GAY.

Săptămâna pe scurt

Posted: octombrie 16, 2010 in categoria "tatulici"

Am tot vrut să scriu, dar m-am abținut. Pur și simplu, din saturație. Așa că, iată săptămâna pe scurt.

Pe mamaie au prins-o la Brașov cu cannabis, și am fost cât pe ce să râd de prostimea tuțgurenilor de la DIICOT, ori de aiurea, până când, ca în tot ce ține de autoritate în România, s-a adeverit faptul că în spatele imbecilității afișate, zace pur și simplu ticăloșia. Iar apoi, ca o sinteză la teză și antiteză, imbecilitatea și ticăloșia s-au dovedit a caracteriza în egală măsură autoritatea, pentru că până la urmă tot i-au ars bunicii aracii de fasole, deși sărăcuța cumpărase semințele din piață. Cânepă, din întâmplare, ca în Creangă. Dar cum să ceri tuțgurenilor cultură?

Apoi, Iurie Darie, acest Roger Moore mioritic din fantasmele romantice ale bunicii, precum un adevărat artist al foamei, s-a pozat lingându-se cu pațachina, cu icoana atârnând de peretele scorojit din fundal, pentru un pumn de arginți aruncați de presa de scandal în goană după pornostaruri octogenare. Și astfel s-a mai întors o pagină a mizeriei ce amenință să sufoce o țară întreagă.

Iar asistenta bătăioasă care a intrat în comă după ce a luat o perversă de la Tîrgu Ocna de la una bucată macaronar din topor, a dat ortul popii, demonstrând încă odată valoarea de adevăr a înțelepciunii populare care spune: ”DACĂ NU TE ȚIN GIOALELE, NU TE BĂGA, FĂ”! De asemenea, neamul masculin de pretutindeni a băgat la cap că atunci când sare pizda la bătaie, nu e bine să dai cu pumnul, că se poate sparge. Mai potrivit e să te limitezi la maximum un dos de palmă. THE END.

… azi vă prezentăm, cum se putea altfel, din nou Antena 3, cu biciclistul pe motocicletă.

Liiceanu a scris o carte. Mă rog, a scris mai multe, dar doar una de curând. Și-a făcut publicitate printr-un interviu în EVZ, pe care n-am avut răbdarea să-l parcurg decât pe sărite, acesta părându-mi-se pur formal, și lipsit de fond. De altfel, trebuie să mă recunosc un ignorant în materie de operă liiceană, pentru simplul motiv că în aparițiile sale publice, una dintre ele și la Tîrgu Mureș, n-am auzit de la el niciodată ceva demn de a fi remarcat, și deci nu m-am străduit să parcurc nimic din așa zisa operă filozofică a autorului. Ceea ce n-aș putea spune despre amicul său, Patapievici, spre exemplu.

Din câte înțeleg însă din interviu, acesta practică o filozofie a seninătății, ceea ce e firesc la volanul BMW-ului Siegfried și la cârma uneia dintre cele mai importante edituri românești, strategic situată în buricul capitalei, și deci departe de pericolul inundațiilor care tulbură viața la țară.

Ceea ce aș fi vrut să aflu însă de la autorul Liiceanu, este cum se împacă devotamentul său pentru președintele mariner cu obligația de a plăti statului peste 30% din drepturile de autor pe care le va încasa – e posibil – de pe urma cărții tocmai publicate. Probabil și această problemă este întâmpinată de filozof cu aceeași seninătate imperturbabilă, poate pentru simplul motiv că aceste drepturi de autor vor fi oricum insignifiante, și asta nu pentru că, doamne ferește, cartea ar fi proastă, ci pentru că românul oricum ”nu știe să citește”.

Așa că, ”hai sictir cu drepturile voastre de autor, pârliților, că și așa Statul nu câștigă mai nimic de pe urma scârței, scârței voastre pă hârtie”.

În tradiția Statului Mafiot, în mod perpetuu aflat în ilegalitate, Radioul Public funcționează de ani de zile în contradicție cu normele elementare specificate de Codul Muncii. Mai nou, am aflat că și Televiziunea de Stat practică același regim ilegalist, prin care pălmașii ținuți pe bani de semințe economisesc banii bugetului care alimentează salariile obscene ale sinecuriștilor numiți în funcții pe criterii politice, de rudenie, ori de relații de natură variată, de la sexuală( adică raportată la sex și nu neapărat la servicii ori orientare sexuală) la pile.

Este vorba de contractele de muncă pe termen determinat, prin care sunt angajați toți reporterii de teren, adică tinerii care cu adevărat muncesc, în timp ce hodorogii comuniști lâncezesc și fac curul mare în scaune confortabile, cu câte un rahat de emisiune săptămânală care nu e urmărită de nimeni, dar pentru care se plătesc bani cu ghiotura din buzunarul contribuabilului obligat prin lege la plata taxei radio-tv. Astfel, dacă Radioul Public practica încheierea de contracte de muncă la fiecare trei luni de zile, din câte am auzit acest lucru s-a modificat, contractele fiind acum încheiate odată la două luni. Televiziunea Publică e însă și mai temerară și avangardistă în acest domeniu. Aici, contractele de muncă pe termen determinat se încheie lunar, adesea reporteri lucrând fără să aibă contractul prelungit la zi.

Conform Codului Muncii, contractele de muncă pe termen determinat nu doar se încheie în condiții cu totul și cu totul speciale, dar acestea nu pot fi prelungite de mai mult de două ori, durata maximă pe care pot fi încheiate fiind de 24 de luni. Adică, angajatorul, fie el privat, ori mafiot bugetar, nu poate angaja aceeași persoană prin mai mult de trei contrate de muncă pe termen determinat consecutive. Ei bine, în prezent Radioul Public încheie anual cu fiecare reporter al departamentului de știri șase contracte de muncă pe termen determinat. Televiziunea Publică încheie 12, că doar e o instituție mai balșoaie, și trebuie să-și respecte statutul de grămadă monstruoasă de bălegar.

Ei bine, de ce se petrec lucrurile astfel? Păi, pentru că atât Televiziunea Publică cât și Radioul sunt mastodonți disfuncționali rămași în același regim de funcționare din vremea comunismului, mare parte dintre angajați facând curul mare pe scaune și sforăind cu capul pe birou tot din acele vremuri. Iar atunci când un sistem disfuncținal hrănește o grămadă de paraziți aflați la conducere, aceștia sunt interesați să posede un sistem prin care orice revoltă să poată fi suprimată din fașă. Și cum anume? Păi, prin contractele de muncă pe termen determinat, prin care nemulțumiții – recte pălmașii din departamentele de știri ținuți pe bani de semințe – sunt dați afară, fără ca Trahanache din conducere să-și bată capul cu punctele din Codul Muncii prin care poate fi desfăcut un contract serios de muncă. „Nu mai putem să-ți prelungim contractul, din cauza dificultăților finaciare”, ți se comunică cu o vorbă mieroasă de șarpe . Și valea, și altul în loc, că doar sunt o grămadă de muritori de foame pe toate gardurile.  

Ca un exemplu de disfuncționalitate perpetuată la Radioul Public, spre exemplu, ar trebui să numim soft-ul de editare a înregistrărilor audio. Numit Dalet, la postul regional de pe malurile de-a lungul cărora Mureșul curge duios, acest soft este defect de ani de zile, prezentând o neconcordanță între înregistrarea audio și reprezentarea grafică a acesteia, astfel încât, la editare, atunci când se execută tăieri ale materialului, reporterul se trezește că acestea nu au fost realizate exact, existând abateri de 1-2 secunde. Astfel, reporterul trebuie să determine o marjă de eroare și să taie în conformitate cu aceasta, pentru a obține un insert audio în știre cât de cât corect. Această situație nu poate fi remediată prin înlocuirea programului, deoarece Radioul, fiind o instituție publică, are nevoie de o licitație publică, LA NIVEL NAȚIONAL, fiindcă studiourile teritoriale nu au personalitate juridică, iar licitațiile astea nu se pot organiza fără ca cineva anume să smântânească niște bani groși de la buget prin alegerea ofertei celei mai costisitoare, gonflată în mod artificial. Și așa se lucrează de ani de zile, fără ca nimeni să facă nimic. E inutil să mai spun că Radioul Public folosește încă formatul audio mp2, confirmând statutul de FOSILĂ CRETACICĂ  a instituției.

Căutăm… mare cârnat

Posted: martie 14, 2010 in categoria "tatulici"

Tatulici. WHAT A JOKE! Cel mai plat și mai lipsit de talent, inspirație și ce mai vreți voi, realizator tv, calitate care l-a transformat într-un adevărat guru al Realității TV, a trântit o emisiune duminică în care, sub titulatura “ Căutăm oameni mari”, a pornit o discuție pe teme absconse pentru mine, dar trăsnind de la o poștă a elevație și spirit umanist, cu niște trahanache de prin administrațiile locale, după câte mi-am dat seama în cele 185 de secunde cât am urmărit emisiunea. Deajuns însă pentru al surprinde lățit pe ecran, în toată splendoarea sa de baron local cu greutate și țesut adipos bine reprezentat, pe nimeni altul decât Marian Oprișan, stăpânul peste cei mai rupți în cur amărășteni din fundul Moldovei care e Vrancea, și probabil cel mai mare om găsit de Tatulici, mișunând ca un șoarece prin curtea Realității TV. Și, întradevăr, mare om văzutam! Atât de mare încât cantitatea de rahat mâncat în unitatea de timp de către acest stâlp al social-democrației moldovenești – cea mai de soi din câte se cunosc – căpăta proporții megalomanice.

Cu talentul său de realizator tv menit să inducă somnul, probabil pentru a nu dezechilibra studioul cu grămada de bălegar produsă de Oprișan, Tatulici l-a plasat în partea cealaltă pe nimeni altul decât vajnicul primar al Aradului, Falcă, zis Falcă, rămas în istorie drept unul dintre marii absenți din distripuția producției hollywoodiene Fălci, în care a fost cât pe ce să obțină rolul rechinului. Iar Falcă, înarmat cu cravata… mov, dorind probabil să fie în acord cu scrânteala căpitanului său Chiorâș Chiondorâș și dând-o în bară lamentabil, etala cel mai malițios zâmbet posibil și-și zicea în sinea lui, în timp ce cufureala orală a lui Oprișan atingea debite record de demagogie pe teme constructive și absolut civice: Hai, mă,  Mareane, dă-te dreacu! Da’ ce bine le zici, frate, cu astea… temele europene și alea, alea. M-ai lăsat paf! Să știi că am să te menționez căpitanului, și-am să te propun pentru o poziție importantă în aripa independentă a partidului nostru de găozari de la putere, unde o să poți să sugi și mătăluță un salam, așa, mai gros, ca și noi ceilalți. Și-o să mănânci căcat în slujba Statului, ce naiba! Mai mare păcatul să se irosească așa o capacitate ca tine în FUNDUL MOLDOVEI! Zău așa”.