Archive for the ‘categoria turcă’ Category

Adrian Iovan se află azi în vizorul public drept eroul care a salvat viețile medicilor supraviețuitori ai accidentului aviatic petrecut în Munții Apuseni, la granița județelor Alba și Cluj. Juriștii din această țară și-l vor aminti însă probabil drept paradoxul jurisprudenței românești prin care, în ciuda foarte straniilor legi din România privind auto-apărarea, care incriminează cel mai adesea victima, absolvind de orice vină agresorul, Iovan a reușit să scape cu fața curată, împușcând în ceafă un puradeu care încerca să sară gardul ca să scape dracului din casa în care ghinionul a făcut să se afle la momentul nepotrivit.

Avocații numesc incidentul cazul Iovan, identificându-l drept singurul în care victima care, dat fiind împrejurările, a reușit să provoace daune agresorului, în acest caz terminale, a scăpat de răcoare. Și asta pentru că legea românească interpretează auto-apărarea drept defensivă. Adică, victima trebuie stea să încaseze destul cât să se pricopsească cu mai multe zile de spitalizare decât agresorul, altminteri riscă să fie ea considerată drept agresor de către justiția românească.

A fost cazul unui coleg avocat care a avut neșansa să apere un bătrân de 70 de ani care, asaltat în propria casă de un alt puradeu care își căuta pe acolo nevasta, i-a rupt agresorului piciorul cu un leaț. Urât din partea ta, nene, a stabilit instanța, și i-a trântit un an și jumătate, ce-i drept, cu suspendare și probațiune.

Nu a fost cazul lui Iovan care, surprinzându-și la rândul lui nevasta, celebra vedetă de reviste de hârtie igienică, Romanița, cu puradeul, la urmărit pe acesta până-n curte și i-a zburat creierii, în situația în care, nefericitul, cu piciorul rupt de la saltul din balconul ”Julietei”, încerca să scape, sărind gardul proprietății severului aviator.

Acum Iovan este eroul națiunii în care maneaua e fără de sfârșit.

 

Reclame


La un singur lucru mă fac să mă gândesc jafurile la drumul mare care se petrec acum în Anglia, ca răspuns la uciderea într-un schimb de focuri de către poliție a unui… infractor. Mă fac să mă gândesc la Japonia de după tragedia tsunami-ului care a culminat cu dezastrul petrecut la centrala nucleară de la Fukushima. Mă fac să mă gândesc la oamenii rămași fără adăpost, așteptând ordonați în rând primirea ajutoarelor. Mă gândesc la bătrânii așezați pe o pătură, copleșiți de onoare, primind vizita Împăratului. Mă gândesc la Yakuza, mafia japoneză, asigurând alături de poliție ordinea publică, și donând ajutoare sinistraților.  

Și având toate acestea în minte, să vedem care este răspunsul civilizației Europene la o situație de criză? O pandemizare a violenței fără motivație a unor troglodiți abia așteptând o justificare, oricât de palidă, pentru a da frâu liber instinctelor lor cele mai animalice. S-au făcut asemănări cu manifestațiile minerilor din Anglia de la începutul anilor ’80, se vorbește despre eșecul multiculturalismului. Acestea nu au însă nicio legătură cu ce se întâmplă acum. Deoarece violențele din prezent nu au nicio bază dogmatică. Ele nu sunt o replică la nimic. Sunt doar manifestări viscerale, căutând amuzamentul în propagarea gratuită a violenței. Manifestările viscerale în mare parte ale unor… NEGRI.

Acesta e termenul de care corectitudinea politică care guvernează relațiile sociale din lumea occidentală, se ferește. NEGRI, sălbatici aduși din colonii, rămași de sute de ani incomplet asimilați de o cultură care prin aceasta își dovedește slăbiciunea. Șerpi încălziți la sânul unor ”bleeding heart liberals”, trândăvind pe cheltuiala publică doar pentru a acumula frustrări sociale, cărora să le dea frâu liber atunci când conjunctura le-o permite, pentru a jefui și violenta oameni simpli, fără apărare, pentru a distruge agoniseala de o viață a unor mici întreprinzători.  Totul în acompaniamentul unei bune dispoziții colective, alimentată din plin cu deluvii de alcool. Iar cel mai grav lucru este că marea majoritatea a acestor sălbatici sunt practic niște copii, unii dintre ei fete. Niște pui de vipere. SONS OF A BITCH. Hoarde scelerate deasupra cărora domnește un ÎMPĂRAT Al MUȘTELOR.

Este vorba aici de crepusculul civilizației, despre destrămarea fermei autorități patriarhale și odată cu aceasta a familiei, despre distrugerea tradiției, despre degradarea sistemului de educație, despre pierderea celor mai elementare valori morale și spirituale. Criza nu are nicio legătură cu toate acestea, sau multiculturalismul, sau dificultățile sociale. Nu văd aici un conflict interetnic. N-am auzit nimic despre încăierarea unor grupuri etnice între ele. Paralela cu protestele minerilor e iarăși nepotrivită. Pentru acești mici sălbatici violența e un scop în sine. E cool. E de pus pe FACEBOOK!

Asperitățile relației dintre badea Mircea și CTP au răsărit din senin dintr-un noian de simpatie reciprocă, cred eu. N-am înțeles foarte clar de ce. Îmi face impresia că CTP a făcut niște afirmații legate de ”violența” de limbaj a ”simpaticului” de la În Gura Presei, ceea ce a dat naștere la o cavalcadă de atacuri stupide și slab fundamentate ale bădiei Mircea la adresa editorialistului de la Gândul, ceea ce a dus la o ruptură definitivă a relațiilor dintre cei doi, asta în cazul în care a existat vreodată o relație.

O singură dată i-am ținut partea lui badea Mircea în acest conflict. Atunci când acesta a susținut că într-un proces judiciar nu omul este judecat ci cauza, fapta. De aceea justiția se pretinde a fi oarbă. Pentru că, indiferent de natura persoanei inculpate, legată la ochi ea pune în balanță faptele și dă sentința. CTP a invocat atunci niște principii juridice pe care, în fugă, nu le-am înțeles, și în consecință, nici nu le-am reținut.

Aseară, badea Mircea a deschis din nou o discuție polemică cu CTP, de data acesta simțindu-se amenințat în postura sa de lătrău de presă, el și coteria lui guriști cu o prestație solidă ca propagandiști, dar foarte slabă ca jurnaliști. Pe scurt, CTP-ul făcea o paralelă între afirmația lipsită de probe fizice că DNA este o instituție subordonată președintelui mariner, și aceea a unui ”beșist” care susține că jurnaliștii trustului Intact nu sunt nimic altceva decât ordonanțele profesorului Voiculescu, turnător la secu, de meserie, bogat. 

Ei bine, cu regret, sau nu, trebuie să afirm că badea Mircea nu a avut o prestație foarte convingătoare încercând să apere o poziție deontologică de propagandist media. Foarte inabil, badea s-a legat mai întâi de particularitățile privind calitatea de patron al trustului Intact a lui Voiculescu, și lipsa de atribuții în conducerea DNA a lui Chiorâș Chiondorâș, ceea ce nu schimbă nimic raportul prezumat de subordonare a DNA față de mariner, respectiv a guriștilor de la Antene față de Voiculescu.  

Apoi, badea a avut dificultăți în a înțelege fraza: ”Nu îl atacă Mircea Badea şi colegii săi de la Antena 3 pe Traian Băsescu în fiecare zi, fără să-şi aleagă mijloacele”? Adică, cum fără să-și aleagă mijloacele? s-a întrebat badea. Adică, nu cerebral, cu argumente solide, cu dovezi elocvente, ci la grămadă, ca un lătrău propagandistic precum aceia care-și deșertă în fiecare seară umorile la tocșoaile Antenei 3, tocșoul fiind cea mai slabă specie jurnalistică posibilă, o oglindă a incompetenței și neprofesionalismului care abundă în prezent în branșa ziaristică. 

Ca să n-o mai lungim, că m-am plictisit, firește că DNA este subordonat nu doar cumplitului mariner, ci autorității în general, așa cum am văzut în cazul Ciorbagiu, la Tîrgu Mureș. Și firește că propagandiștii antenelor nu fac nimic altceva decât să promoveze interesele unei alte grupări. Așa e în toată lumea. Uitați-vă doar la cazul Ron Paul, poate singurul politician din lume care merită ascultat și votat,  despre care vom vorbi într-unul dintre articolele următoare. Cu toții sunt doar niște căței meschin interesați. Și astfel parvin și reușesc în viață, slujind interesele unui dulău sau altul. 

Marinerul și clica lui nu trebuie eliminați de pe scena politică pentru că așa spune badea, sau Antena 3. Trebuie eliminați pentru incompetența, degenerarea actului politic de care se fac responsabili (ordonanțele de guvern ilegale, cazurile Udrea, Ridzi, Anastase, cele 1 milion de voturi prin corespondență promise de Baconschi etc.), pentru ruinarea sistemului de educație și de sănătate,  pentru răul pe care îl inoculează voit în societatea românescă. Într-un fel sau altul, acești gândaci trebuie să dispară, pentru bine nostru, al tuturor celor neimplicați politic. 

P.S. Ah, da! Și mai era afirmația lui badea Mircea cum că ”inteligența este capacitatea de adaptare a individului” al cărei caracter eronat CTP a încercat să-l scoată în evidență prin paralela Eminescu – Oprea, șeful mafiei personale a lui Bombonel. Badea s-a încurcat și aici.

Pe scurt, de la mine rostire, adaptabilitatea este o calitate furnizată de instincte, nu de inteligență. De aceea, în acest regim de sălbăticie socială în care trăim, oamenii de valoare, cu studii, cu cultură, cu etică morală, eșuează, iar analfabeții sunt patroni.  

Mai deunăzi îl ”complimentam” pe ministrul Tabără, dacă nu pentru prestația sa ca șef al Agriculturii, despre care nu sunt în măsură să fac cu adevărat aprecieri, cel puțin pentru cea de purtător de cuvânt al ministerului domniei sale, postură în care s-a arătat cel puțin la fel de țâfnos și constipat și pe lângă ca și superiorul său ierarhic, primul bo-bo-Boc, întrecut în stângăcia aburelilor prestate în relația cu presa doar de dumnezeul său pe linie politică, căpitanul Chiorâș Chiondorâș.

Ei bine, întâmplarea face să fi cumpărat din Kaufland o plasă de morcovi turcești, nu atât din lipsă de patriotism, cât pentru prețul cu o treime mai mare al morcovilor din piață, pentru care nu bag mâna-n foc că nu sunt tot de la Kaufland. Anyway, am ajuns acasă și m-am apucat să mănânc unul, observând faptul că mai toți sunt straniu de subțiri și lunguieți. Ei bine, după câteva mușcături am băgat de seamă că nu aceasta era singura stranietate a lor. Mai pe românește, morcovii sunt practic de nemâncat. La propriu. Sau cel puțin nu în întregime, miezul legumei, acel segment mai deschis la culoare, cu gust în mod obișnuit mai dulceag decât ”suprastructura”, fiind acoperit cu un strat albicios de țesut lignificat. Practic, ronțăiam niște vreascuri. Am încercat și alții și toți sunt la fel, cu un miez lemnos în centru care se întărește și devine practic de nemâncat cam de la jumătatea morcovului încolo.

În concluzie, aici a ajuns România. Degeaba s-a străduit cel Bătrân la Rovine să ne apere de urgia necredincioșilor. A avut grijă marinerul și slugoii lui să ne dea pe mâna lor, să ne otrăvească cu morcovi contrafăcuți. HuuuO!

Nimerisem emisiunea de labe 1, cu Turcitu în noua versiune manelistico-deontologică, cu exprimări a la shukar de mahala, secondat de un Cristoiu încă fascinat de EBA și nimeni alta decât Pora, țața-precupeața, și brusc mi-a trăznit prin minte: De unde vine gustul acesta puternic și amărui?

Păi, de la KKT, de unde să vină? Că cine dracu’ a mai văzut culturi de hamei în țara asta?

…și nici de ai cuplului de vajnici edili mureșeni, Nebunul și Florea.

Surse demne de încredere ne-au informat că tunul imobiliar prin care Bența, în cârdășie cu primarul erou al Tîrgu Mureșului, Dorin Florea, vrea să îndatoreze orașul pe vreo 20 de ani, pentru ca blocurile minune de pe bulevardul Pandurilor, la care lucrările s-au sistat din lipsă de finanțe, să-și găsească un client, n-o să mai fie. Și asta  pentru că niște norme ale finanțelor publice spun că în cazul contractării unui împrumut de asemenea anvergură, 6 milioane de euro, e nevoie de o garanție a statului  care să acopere eventualele riscuri de intrare în faliment a administrațiilor locale. Și, din câte se pare, mușchiul lui Bența nu bate atât de departe, pentru că niște băieți de la centru și-au aruncat privirea pe niște hârtii, și au zis ceva de genul: ”ce-i asta?! mmmmmmmmm… nu… nu ne interesează”.

Așa că, MARELE PROIECT DE ÎNREGIMENTARE A BANULUI PUBLIC ÎN BUZUNARELE MIRABOLANTULUI DEZVOLTATOR IMOBILIAR BENȚA, care n-a bunghit-o pe asta cu turnurile fantomă în contextul crizei imobiliare, n-o să meargă. Până la proba contrarie.


Mârlănia, corupția și nesimțirea care domină această țară, a mai trântit o palmă în obrazul românului mai subțire care se rușinează de obârșia lui mizerabilă. E vorba de ciobanii de la Drumuri și Poduri care, văzând ei coloana impresionantă de TIR-uri a trupei AC/DC încercând să scape prin Vama Nădlac din această țară de doi bani, cu șosele de poveste, ce și-au zis: ”stați fraților, că aici e rost de o șpagă mititică, să avem și noi de o berică și o fripturică”.  Amintindu-și de glorioasele vremuri ale Primului Război Mondial, și cuprinși de obidă vis-a-vis de ce bine o duc roackării, maneliștii cei gușați, cu ceafa lată și transpirată și trei rânduri de pitoni pe burtă au lansat vestitul slogan: ”pe aici nu se trece, roackăre… dacă nu dai dreptul”.

Cum s-a aflat povestea, șefa de la Drumuri și Poduri, în direct de la STÂNĂ, s-a arătat rușinată de comportamentul consătenilor ei, și a promis măsuri aspre împotriva acestora, chiar dacă nu există nicio dovadă a actului de corupție, atâta timp cât reprezentanții AC/DC n-au primit nicio chitanță în schimbul celor 50 de euro plătiți pe cap tractor maneliștilor de la frontieră.

Astfel, noi, roackerii cu obrazul subțire, rușinați de țara asta de tâmpiți în care ne-am născut, trebuie să ne mulțumim cu faptul că Philip Anselmo, solistul trupei Down care n-a mai încăput în avionul de superstaruri al celor de la AC/DC, nemulțumit că s-a oprit mașina ”in the middle of nowhere”, și prost dispus după ce a înghițit o navetă de Fulbir Bragadiru care i-a picat greu la lingurică, l-a bătut de s-a căcat pe el pe inspectorul șef de la Drumuri și Poduri care, pe lângă cei 50 de euro pentru autobuzul trupei, și-a permis să-i ceară socotelea pentru că tocmai se ușurase pe ghereta Vamei Nădlac, de care el nu mai auzise.