Posts Tagged ‘9/11’

O temă perpetuă a conflictului din Orientul Mijlociu a fost statul Israel. Fondat de către Imperiul Britanic la sfârșitul Primului Război Mondial drept răsplată dată evreimii internaționale care a atras SUA în război, zdrobind forțele Puterilor Centrale care se îndreptau către o victorie sigură, statul Israel a fost construit pur și simplu peste o țară deja existentă acolo, numită Palestina. Theodor Herzl, teoreticianul și inițiatorul curentului sionist, încercase anterior dobândirea Palestinei de la otomani în schimbul ștergerii uriașei datorii a imperiului, care se pare că era deținută de evreimea transnațională. Sultanul însă a refuzat, fiind nevoie de prăbușirea Imperiului Otoman la sfârșitul Primului Război Mondial, ca britanicii să poată înmâna Palestina evreilor, comportându-se ca niște cuceritori, hotărând arbitrar soarta unei populații, dând-o pe mâna alteia care să abuzeze de ea după cum crede de cuviință.

Lupta împotriva sionismului, de domeniul trecutului

Aceasta este sursa conflictului dintre evrei și musulmani care a marcat Orientul Mijlociu de-a lungul secolului XX. Ei bine, lucrurile nu mai stau astfel în prezent. Prăbușirea rând pe rând a regimurilor din Orientul Mijlociu, în Afganistan, Irak, Libia, și acum atacul armat asupra Siriei și politic și economic asupra Iranului, creionează un tipar foarte clar. În primul rând, Israelul are de câștigat din toate acestea. Al Qaeda a fost și este implicată în toate aceste conflicte. Al Qaeda distruge în prezent Irakul, bântuie prin tot Afganistanul, pustiește Libia, dând și pe de lături în Mali și Algeria, și îngroașă rândurile insurgenților care încearcă răsturnarea regimului Assad în Siria. NIMENI NU ATACĂ ISRAELUL! De ce? Nu erau toate acestea o luptă între evrei, alimentați cu bani și arme de către SUA, și musulmani? Ei bine, nu? Nu mai e cazul.

Irak, Libia, Siria

Capturarea, judecarea și executarea lui Saddam Hussein  a reprezentat prăbușirea unui regim bazat pe minoritatea sunni din Irak, care stăpânea peste majoritatea shiită, aceasta preluând puterea după intervenția americană din 2003. Astfel a fost deschis conflictul dintre acestea două facțiuni musulmane care se luptă pentru putere de la începuturile islamului.
 

 
Instauratorul unui socialism islamic în Libia, inamic declarat al Israelului, în 2007 Gaddafi proclama, în Niger, Africa de Nord shiită, criticând ura Ligii Arabe împotriva Iranului, considerând conflictul dintre shiiți și sunniți un complot al imperialismului occidental. Ei bine, Al Qaeda l-a asasinat în 2011, transformând Libia într-un teatru de război permanent între triburi și facțiuni islamice.

 

 

Regimul Bashar al-Assad în Siria este un regim shiit, de fapt alauit, curent care derivă însă din shiism, aflat în luptă cu o opoziție sunnită și teroriștii Al Qaeda care nu sunt nimic altceva decât invadatori străini care amenință unitatea statală a Siriei, și-n consecință constituie o amenințare deopotrivă la adresa grupărilor sunnite siriene.

Al Qaeda, aliatul SUA

Al Qaeda este o creație a serviciilor secrete saudite. Emirul ei, adică adevăratul conducător și finanțator, este prințul Bandar bin Sultani, supranumit Bandar Bush, datorită relației foarte strânse cu familia Bush și președintele George W. Bush. Acesta a fost identificat de Mint Press ca adevăratul atentator cu gaz sarin din Bagdad, incident care aproape a dus la invadarea Siriei de către SUA. Saudiții sunt sunniți. Al Qaeda este sunnită.

 

Bandar Bush și prietenul său cel mai bun, George W. Bush

Bandar Bush și prietenul său cel mai bun, George W. Bush

IRANUL ESTE SHIIT. Bashar al Assad conduce  un regim shiit. CONFLICTUL DIN ORIENTUL MIJLOCIU ESTE ÎNTRE SIRIA ȘI IRANUL SHIIT, PE DE O PARTE, ȘI ARABIA SAUDITĂ SUNNITĂ ÎN ALIANȚĂ CU ISRAELUL PRIN INTERMEDIUL SUA, PE DE CEALALTĂ PARTE. Acest conflict nu are nicio legătură cu democrația, cu dictaturile, cu nimic de genul ăsta. Emiratele Arabe Unite sunt o dictatură. Arabia Saudită e o dictatură. Bahreim și Qatar sunt dictaturi. Nimic din toate acestea nu supără SUA. Și asta pentru că arabii sunniți, Israelul și SUA sunt aliați împotriva Siriei și Iranului shiit. Al Qaeda este sunnită. Asta înseamnă că SUA ESTE ALIATUL AL QAEDA, răspunzătoare de atacul asupra World Trade Center din 9 septembrie 2001 care au dus la invadarea Afganistanului și Irakului de către SUA, a Libiei și Siriei de către Al Qaeda. CONCLUZIA CARE SE TRAGE DE AICI E LĂSATĂ LA LATITUDINEA CITITORULUI.

Ce dracu sunt shiiții și sunniți

Mahomed, profetul islamului, nu a numit un succesor la moartea lui. Astfel, calif a fost numit Abu Bakr, tatăl soției favorite a lui Mahomed, Aișa. Totuși, era cunoscută predilecția Profetului Mahomed pentru Ali, soțul fiicei sale, Fatima. Acesta nu a contestat însă alegerea lui Abu Bakr, care era mai vârstnic și despre care Ali credea că oricum nu va rămâne mult timp la conducere. Într-adevăr, la doi după acestea, Abu Bakr moare, dar are timp să numească succesor pe unul dintre generalii săi, Omar, care devine astfel al doilea calif. Acesta cucerește Siria, Antiohia, ceea ce duce la prăbușirea Imperiului Sasanizilor, ultimul imperiu persan, Egipt, Cartagina. La sfârșitul secolului al VII-lea islamul domina Africa de Nord, Siria, Palestina, Asia Mică, Mesopotamia și Irakul.

Omar moare asasinat de un sclav persan, dar din nou Ali nu este numit succesor, calif  devenind un alt ginere al profetului, Otman. Acesta a fost asasinat de către beduinii garnizoanelor din Egipt și Irak, iar Medina îl proclamă în sfârșit  pe Ali, al patrulea calif al islamului.

Aișa însă îl acuză pe Ali  de complot împotriva lui Otman. Urmează un conflict între grupări, în urma căruia Ali manifestă slăbiciune politică, acceptând un arbitraj avocățesc. Ca urmare, partizanii săi îl părăsesc și Ali este asasinat. Partizanii săi îl aleg calif pe fiul acestuia, Hasan, care însă cedează în favoarea lui Mu’awiyya, ales de sirieni la Ierusalim. Schisma este totală în momentul masacrării celuilalt fiu al lui Ali, Husein, la Karbala, unde moare împreună cu toți membrii  familiei sale. Această martirizare nu a fost niciodată uitată de către shiiți, care deci se trag de la Ali pe care-l consideră adevăratul întâi calif al islamului, iar de-a lungul secolelor revoltele lor au fost reprimate sângeros de califii sunniți.

Din shiism a derivat ismailismul care a dat naștere filozofiei sufi, în general facțiunea shiită fiind recunoscută ca partea scolastică, filozofică a islamului, în timp ce sunni este facțiunea politică, imperialistă, califii manifestând un dezinteres total față de speculația filozofică. Sunni sunt de asemenea adepții interpretării literare a Coranului, constituind deci sursa fundamentalismului musulman.  

THE SUSHI WAR
 

Reclame

S-a dat cu bomba din nou în State și toată lumea strigă atac terorist. Un arab care a fost surprins la fața locului fugind a și fost înhățat doar pentru a fi absolvit de orice vină a doua zi. În definitiv, firește că fugea, FUGEA DE BOMBE. Anatema însă a rămas. Republicanii acuză deja public militanții musulmani, externi sau de pe teritoriul SUA, în timp ce publicul ezită între un atac al militanților de extremă dreaptă și teroriștii islamiști. Doar vocile tăcute de pe internet îndrăznesc să pronunțe apelativul INSIDE JOB – ”LUCRARE DIN INTERIOR”. 
 

 
Practic, de la avioanele care se dizolvă la contactul cu solul, oțelul care se topește la temperatura de ardere a kerosenului și turnurile care se prăbușesc în poziție perfect verticală cu viteza căderii libere, ideea ”lucrării din interior” e gravată în psiho-mentalul colectiv. Noi, ce să spunem?
 

 
Păi, în primul rând, acceptând ipoteza atacului terorist, nu putem să nu ne mirăm de particularitățile stranii ale acestui atac. Nu știu dacă cineva își mai aduce aminte de anii ’80, când atacuri teroriste aveau loc tot timpul în Palestina. Ei bine, când așa ceva se întâmplă, de regulă cineva REVENDICĂ ATACUL, deoarece teroriștii, departe de a spera să câștige vreun război cu trei morți, printre care un biet copil de opt ani care alerga să-și îmbrățișeze tatăl, și o sută și ceva de răniți, doresc în fapt SĂ TRANSMITĂ UN MESAJ. Ei bine, dacă nu transmiți mesajul, ce rost are tot atacul? Niciun rost.
 

 
În concluzie, dat fiind premizele mai sus enunțate, am conchide că dacă acesta nu e actul solitar al unui individ confuz și tulburat psiho-emoțional, precum cretinul acela care se credea Joker și a omorât douăzeci și ceva de oameni care vizionau ultimul Batman, asta e o LUCRARE DIN INTERIOR. De ce o lucrare din interior? Păi, SUA tocmai se află într-un proces de dezarmare a populației care, dintr-o dată, în ciuda Celui de Al Doilea Amendament al Constituției, are prea multe mitraliere. John McCain, dobitocul care i-a oferit președinția pe tavă lui Obama acum patru ani, tocmai ce a pus de un proiect de lege privind monitorizarea teritoriului SUA cu drone telecomandate, despre care nu e clar dacă  legiferează asasinarea cetățeni americani pe teritoriul SUA fără judecată. Că în exterior, acest lucru e deja prevăzut de lege, adică asasinarea cetățenilor americani, Obama având deja pe conștiință un copil de 16 ani aflat în această situație. Nu-i așa că nu știați de asta? Păi, dacă vă uitați doar la televizor și ascultați ce zice Hurezeanu, de unde să aflați?
 

 
Aseară am ascultat însă opinia unui gagiu de la SRI care spunea că, din puținele date disponibile, acest atentat nu pare opera unui singur individ. Prea multe bile, oale sub presiune… În același timp, domnul expert a făcut o analiză sumară a discursului lui Barack Obama, a cărei intervenție televizată de după atac a caracterizat-o drept șovăielnică, neconvingătoare, cu un președinte care se uita în toate părțile, doar unde e camera nu. Un expert în limbaj corporal ar putea spune multe despre atitudinea președintelui, a concluzionat omul de la secu.

INSIDE JOB ANYONE?

 

 

9/11 bullshit

Posted: septembrie 12, 2011 in categoria ”lucru manual”
Etichete:

Am asistat în acest weekend, sau, mă rog, probabil ați asistat, că pe mine unul nu m-a interesat, la comemorarea a 10 ani de ipocrizie, cât s-au scurs de la atentatele din 11 septembrie 2001. Pentru că asta e în realitate, o mare ipocrizie menită a nu recunoaște beneficiile pe care prăbușirea turnurilor gemene le-a adus mașinăriei americane de război care burdușește cu bani publici buzunarele producătorilor de arme și tehnologie militară, slujind în același timp intereselor companiilor petroliere pentru care Orientul Mijlociu e găina cu ouă de aur. 

Pentru a rememora, să începem cu invazia Kuweit-ului de către Irak în 1990. Primul război din Golf, contrar așteptărilor mele din vremea aceea, nu a dus la răsturnarea regimului Saddam Husein, probabil tocmai pentru a motiva staționarea trupelor americane în Arabia Saudită. Faptul a dus la nașterea fenomenului Al Qaeda, grupare teroristă fundamentalistă musulmană condusă de Osama Bin Laden, fost lider al mișcării de rezistență finanțată de SUA în timpul războiului purtat de ruși în Afganistan. Chipurile, Osama Bin Laden a comandat atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, numai bine pentru a oferi o motivație SUA să invadeze Irak-ul, care nu avea nicio implicare în atacuri, dar care era acuzat de deținere de arme chimice, care nu au fost de altfel găsite niciodată. Cu această ocazie, Saddam Husein, fost asasin antrenat de CIA pentru răsturnarea regimului monarhic din Irak, a fost judecat, condamnat și executat în uralele unei opinii publice destul de idioată ca să nu știe despre ce e de fapt vorba.  

Rezultatul? Emiterea de către congresul american a Patriot Act, care îngrădește libertățile individuale, încalcă principiile de bază ale intimității și crează mediul propice pentru dezvoltarea unui sistem avansat de control a maselor care, odată cu dispariția și a ultimului dușman global, terorismul, va constitui singura amenințare la adresa structurilor autorității care nu-și dorește nimic altceva decât o prosperă existență parazitară.   

Să nu uităm cuvintele lui Hanibal, cerând pacea în fața lui Scipio Africanul, motivând-o prin faptul că orice mare putere are nevoie de un dușman, altminteri toată forța ei se întoarce împotriva sieși: ”Nici un stat mare nu poate sta liniștit multă vreme; dacă n-are vreun dușman în exterior, și-l găsește în țară, întocmai ca acele făpturi vânjoase la trup, care par să fie la adăpost de primejdiile din afară, dar care sunt covârșite de propria putere”.

Scipio nu l-a ascultat, nepoții săi, Tiberius și Caius Gracchus  inaugurând era asasinatelor politice în Roma antică, moartea celor doi reformatori fiind marcată de istorici drept începutul sfârșitului Republicii Romane.