Posts Tagged ‘Adrian Vasilescu’

CTP-ul s-a stricat

Posted: octombrie 21, 2013 in categoria "tatulici"
Etichete:, ,

Întotdeauna l-am considerat pe Cristian Tudor Popescu cea mai reprezentativă figură a presei românești din ’90 încoace. Sincer, n-aș putea numi un alt jurnalist cu expunerea sa mediatică cu o gândire mai limpede și opinii mai juste decât ale sale. Timpul însă trece, oamenii îmbătrânesc, sau pur și simplu se schimbă. În cazul lui CTP, e foarte probabil ca domnia sa să se fi rupt de fenomenul jurnalistic. Din când în când mai scrie câte o pastilă pe Gândul, apare rarisim să exprime câte o opinie la televizor sau la Gândul Live, un program video al portalului. Astfel e foarte posibil ca bătrânul jurnalist să fie oarecum rupt de realitatea presei internaționale și poate chiar rupt de ceea ce se întâmplă cu adevărat la nivel economic, social, politic și cultural pe mapamond. 

Prima dată când l-am surprins cu o judecată superficială a fost acum câțiva ani, când s-a exprimat condescendent față de fenomenul Wikileaks. Importanța organizația care a dezvăluit masacrarea din elicopter a civililor irakieni, poliția politică cu care se ocupă forțele armate americane, dezvăluite de către Bradley Manning care înfundă acum pușcăria pentru 35 de ani, i-au scăpat lui CTP.  Cu siguranță, nume ca Michael Hastings, Matt Taibbi, Greg Palast, Max Keiser, Peter Schiff îi sunt complet necunoscute.  Și cum fluxul informațional la care ești expus îți influențează viziunea asupra realității, aceasta lesne poate fi distorsionată atunci când te hrănești cu minciuni.

Așa se face că, în ultima sa apariție publică, CTP a ajuns să critice ”răscoala” oamenilor din Pungești care ne strică apele în privința relației pe care  Statul Român o are cu corporațiile transnaționale. Mai interesat decât de prezervarea libertăților individuale într-o țară în care să beneficiezi de un aer curat, o hrană sănătoasă și apă potabilă, CTP se dă de ceasul morții de grija corporațiilor. În viziunea sa, Poporul Român ar trebui să fie mai interesat de bonitatea financiară a acestor șacali internaționali care jefuiesc resurse naționale pentru a lăsa în urmă o zonă contaminată, decât de conservarea unui mediu în care fiecare dintre noi își duce până la urmă existența.

O opinie asemănătoare exprima și consilierul lui Isărescu, Adrian Vasilescu, la un post de televiziune. Arătând o ignoranță totală în domenii care nu țin de finanțe, sugerând în mod urechistic că cianura a fost descoperită înaintea aurului, acesta a punctat însă în mod perfect greșeala lui Ceaușescu în relația cu forțele transnaționale: nu voia să dea decât 49% din companiile naționale. Așa este. Ceaușescu își dorea păstrarea controlului asupra obiectivelor economice cu importanță strategică pentru România. Odată eliminat din schemă de către  celebrele ”agenturi internaționale”, un termen care de curând am descoperit că este luat direct din ”Protocoalele Înțelepților Hodorogi”,  diriguitorii democrației originale, în asentimentul lui CTP, au avut grijă să servească interesele corporațiilor transnaționale, vânzând această țară oricui a dorit să cumpere. Că doar nu vrei să sfârșești ca un câine, în fața plutonului de execuție.

Alegeți-vă sursele de informație! Cultivați-vă! Altfel veți degenera ca CTP-ul.      

Reclame
Shaitan

Shaitan

Având în vedere nivelul de ignoranță al publicului român cu privire la situația economică și financiară globală și criza pe care o traversăm, probabil că titlul va părea cam grosolan. Pe de altă parte, cât de tâmpit trebuie să fii, ca realizator Tv, să inviți doi bancheri la o discuție despre situația din Cipru, și criză în general, când băncile sunt cele care au generat criza globală prin crearea bulei imobiliare prin extensie creditară, care s-a spart în 2008 și care, de atunci, a băgat întreaga lume într-un rahat fără precedent de la The Great Depression din anii ’30, pe care tot băncile au generat-o, mai exact Wall Street-ul.

Trebuie să recunosc, nivelul de ceață băgat aseară de Adrian Vasilescu s-a limitat la proporții decente, bătrânul consilier de la Banca Națională limitându-se la jumătăți de adevăruri, adoptând o morgă sumbră de câte ori DOBITOCUL DE LA ING deschidea gura. Dumnezeule, CE PAPAGAL! Și cu câtă emfază își clama tâmpeniile fără număr.

BOULE! Cipru nu a dat faliment, nici Grecia, nici Spania, nici Portugalia, nici Irlanda, nici Italia. BĂNCILE AU DAT FALIMENT sau, mă rog, au intrat în incapacitate de plată, și apoi au fost capitalizate cu bani publici de către stat, care d’aia s-a îndatorat peste măsură la alte bănci, recte FMI, și acum nu mai poate plăti ratele de rambursare. Cretinule care ești, și care ai dat la toți boii credit cu buletinul! PAȘTELE MĂ-TII DE DOBITOC!

De partea cealaltă, Adrian Vasilescu se făcea niznai la afirmația moderatorului că o soluție pentru criză  nu a fost încă găsită. FALS! A FOST GĂSITĂ! A fost găsită acum doi ani de către Islanda, care în 2008 s-a trezit că cele trei bănci din insulă contractaseră credite în valoare de trei ori mai mare decât PIB-ul țării. Ce-au făcut islandezii? Au cheltuit bani publici ca să salveze bănci private pline de cretini precum DOBITOCUL DE LA ING? Nu! Le-au lăsat să dea faliment, apoi le-au NAȚIONALIZAT, și în doi ani Islanda a revenit pe linia de plutire.

Tăcerea prudentă a lui Adrian Vasilescu a lăsat însă neexplicate mai multe paradoxuri ale sistemului financiar global:

1. De ce are nevoie un stat de o bancă privată care să-i finanțeze cheltuielile?

2. Ce a făcut România cu cele 20 de miliarde împrumutate de la FMI, dacă majoritate s-au vărsat în pântecul Bănci Naționale, care cumulează și grosul datoriei României? Pesemne că nu s-au plătit pensiile și  salariile, cum a anunțat BOUL DE MARINAL.

3. Ce înseamnă faptul că  nu noi, ci Europa vrea musai ca România să treacă la Euro?

La asta am să răspund eu, deși aș putea să răspund la toate celelalte, dar prefer să-l las pe Vasilescu să o facă. Deci, UE ne vrea pe noi băgați în Euro pentru că moneda globală este modul prin care este controlată economia unei țări, și deci populația acesteia. După principiul enunțat de  Nathan Rothschild după ce a pus mâna pe Banca Angliei la finalul Bătăliei de la Waterloo: DĂ-MI CONTROL ASUPRA SURSEI DE BANI A UNEI ȚĂRI, ȘI NU-MI PASĂ CINE FACE LEGILE!

Și uite așa am intrat în M.U.E.!

România se află sub influența mitului personajului mesianic care într-o societate coruptă și perversă sprijină coloanele universului cu umerii săi vânjoși. După prăbușirea mitului marinăresc, ultima relicvă a acestui fenomen este guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu. Entitate ștearsă, puțin vizibilă, îmbrăcând mantia eminenței cenușii, Mugur Isărescu nu mi-a creat niciodată impresia vreunui titan al conceptelor și principiilor exprimate cu putere și elocvență. Cel mai adesea, ieșirile sale publice s-au caracterizat prin obișnuita bolboroseală neinteligibilă a teoreticienilor finanțiști care are mai degrabă rolul de a ascunde decât de a releva.

Ceva mai vizibil a fost în schimb întotdeauna cel mai popular consilier al domniei sale, domnul Adrian Vasilescu. Fără să facă imagine separată de superiorul său pe linie profesională, vorbind aceeași chineză a finanțelor, Adrian Vasilescu a reușit întotdeauna să lase o impresie de bonomie înțeleaptă care are rolul de a spulbera toate angoasele. Ei bine, din nefericire pentru domnia sa, Adrian Vasilescu nu se exprimă la fel de bine și în scris. Spun asta pentru că abia azi mi-au căzut ochii pe unul dintre editorialele sale din Ziarul Financiar care se constituie într-o mostră de manipulare mediatică având la bază speriatul cu bau-bau-ul, după principiul ”teroriștii vor să ne răpească prosperitatea și libertățile”. 

Am pus link și puteți să citiți voi înșivă articolul, dar pentru că Ziarul Financiar a omis să-mi posteze comentariul, am să încerc să explic de ce acest bătrânel simpatic de la Banca Națională nu e deloc inofensiv.  Pe scurt este vorba despre Grecia și ce pericol ne paște pe noi dacă poporul din peninsulă se hotărăște să renunțe dracului la euro, care nu i-a folosit la nimic, sau chiar să părăsească UE, că doar ce bine i-a făcut la urma urmei rahatul ăsta de uniune. Adrian Vasilescu omite să  și explice de ce ne paște catastrofa dacă Grecia renunță la euro, în schimb face un paralelism cu un episod din istoria SUA de după Războiul Civil al lui Lincoln, când William Bryan a încercat să obțină președinția SUA pentru a curma influența Cartelului Bancar Internațional care, prin menținerea acoperirii în aur a monedei americane încerca să dețină controlul asupra dinamicii acesteia. Cum anume? Prin deflație, Cartelul Internațional Bancar provocând între anii 1866-1886  o scădere de aproape cinci ori a masei monetare din piață, până când în circulație ajunseseră să existe doar aproximativ 7 dolari pe cap de locuitor, ceea ce a proliferat sărăcia generalizată. William Bryan dorea o legalizare a argintului ca valoare cu care să poată fi bătută monedă, ceea ce ar fi însemnat ieșirea banilor americani de sub controlul centralizat al băncilor, căci argint se găsea din belșug.

Astfel, Adrian Vasilescu numește ieșirea Greciei din zona euro și reîntoarcerea ei la drahme recursul la ”banii de argint”, existând din belșug și deci ieftini, absolut inferiori monedei de aur, ”grea și sănătoasă”. De ce sănătoasă, Adrian Vasilescu nu explică, dar vă spun eu. Pentru că raritatea aurului permitea Cartelului Internațional Bancar controlul masei monetare și deci al întregii economii, al prosperității în general. La fel cum o monedă transnațională ca euro nu se mai află sub controlul politicii fiscale a statului suveran, ci sub cel al Cartelului Internațional Bancar care o tipărește. 

Există o  concepție la nivel de teorie a conspirație, deocamdată, conform căreia sistemul monetar bazat pe bănci centrale, departe de a asigura stabilitatea fiscală și economică, are rolul de a manipula masa monetară prin inflație și deflație pentru a facilita redistribuirea prosperității de la cei mulți, care trebuie să devină săraci și robi, către cei puțini, bogați și stăpâni. Istoria mondială a crizelor economice de la înființarea Federal Reserve în 1913, banca centrală a SUA, pare să confirme acest lucru. Sistemul bancar mondial nu doar că nu a împiedicat crizele financiare, dar se constituie în sursa actualei crize globale, începută cu spargerea bulei imobiliare din SUA și continuând cu criza datoriilor suverane. Cum realizează sistemul bancar acest lucru? Mai întâi generând inflație, inundând piața cu bani prin creditare facilă, doar pentru ca apoi să oprească tiparnița, să oprească creditarea, să genereze astfel deflație și să lase contractantul creditului în imposibilitatea de a-și plăti datoriile. Astfel, bunurile datornicului devin proprietatea creditorului, adică a băncii al cărei acționariat își umflă burdihanul. Când vorbim despre state suverane ajunse datoare vândute, vorbim despre popoare întregi devenind sclavii Cartelului Internațional Bancar reprezentat de vârful de lance, FMI, care dictează pretutindeni politica economică, financiară și socială, așa cum o face dealtfel și în România.

Banca Națională a României este o rotiță în acest angrenaj global. Politica ei se sustrage autorității suverane în România. Să ne amintim doar de episodul 2000, când Ion Iliescu a vrut să se răzbune pe Mugur Isărescu pentru îndrăzneala de a-l concura în alegeri, înlocuindu-l la conducerea Băncii Naționale cu unu’ Mișu, zis și Negrițoiu. Se spune că Ion Iliescu ar fi primit atunci un telefon în miez de noapte, iar Mugur Isărescu a rămas șef la Banca Națională. De ce? Pentru că, în realitatea, alții conduc lumea, nu politicienii.  

Înainte de William Bryan, în 1881, James Garfield, ajuns președinte al SUA, a încercat să se opună Cartelului Internațional Bancar și controlului exercitat de acesta asupra economiei SUA. În același an, la 1 iulie, a fost asasinat. Înainte de el, după ce a finanțat ofensiva Nordului asupra Sudului în Războiul Civil cu dolari tipăriți de stat, independent de sistemul bancar și deci liberi de datorie publică cu dobândă asociată, Abraham Lincoln a fost împușcat de John Wilkes Booth.

Firește, nimic din toate acestea nu veți auzi din gura aparent inofensivului Adrian Vasilescu.