Posts Tagged ‘BNR’

Într-o lume în care colectivismul național se numește globalizare, și în care nimic nu e mai global decât CARTELUL INTERNAȚIONAL AL CĂMĂTARILOR, conduși de la Washington ori Basel, era normal ca și în România transferul de putere să se realizeze către bătrînii înțelepți ai Băncii Naționale, în frunte cu cămătarul șef, veșnic în funcție, Mugur Isărescu. Nimic mai potrivit pentru justificarea acestui transfer al autorității de la instituțiile democratice ale statului către acești „counting cooper” decât criza financiară globală, instrumentată taman de către acești cămătari, de la 1929 încoace, dar cine stă să mai despice firul în patru.

Comitetul Național de Supraveghere Macroprudențială (un nume mai tâmpit nici că se putea) a fost pus în operă, alături de Consiliul Consultativ al Ministerului Finanțelor, în care, ce să vezi, tot Isărescu apare ca sfătuitor șef. Un consiliu al înțelepților, l-a numit eminența cenușie a BNR, Adrian Vasilescu, cu o transparență care frizează nerușinarea, consiliu ale cărui recomandări, alături de cele ale macroprudențialei, vor fi cu titlu obligatoriu pentru Guvern.

Și astfel, ce scriam în urmă cu ani, despre faptul că Detroit reprezintă viitorul umanității, se făptuiește în fața ochilor noștri. În România, dat fiind corupția generalizată a tuturor structurilor societății și anestezia specifică poporului de mămăligari, nici n-a mai fost nevoie să se aștepte falimentul de facto al țării. Transferul de putere către Conțopiștii Noii Ordini Mondiale se realizează prin intermediul structurilor democratice care, docile, fac loc înțelepților, trădând fără rușine principiile democratice pentru care tineri idealiști, bieți imbecili, au murit în 1989, fără să știe că nu sunt nimic altceva decât marionete într-o schemă de escroci.

„Așa, și ce dacă?”, va zice prostimea. „Că, ce să zic, mare rahat a făcut democrația. Noi să fim sănătoși…”, și, fiți fără grijă, n-o să muriți. Un loc în grajdul de la colectiv, o mână de paie, un pahar de apă se va găsi pentru fiecare. O marcă vi se va arde pe cur, ca dovadă că sunteți de acum proprietatea publică a Internaționalei, dar cine stă să… vorba aia, despice firu-n patru.

Nea Nicu să ne judece.

Anunțuri

sarescu_006_50624700

Niciodată nu am remarcat ceva special în Mugur Isărescu, acest erou al României monetare. Nu-mi amintesc niciodată să fi spus ceva demn de reținut și, în general, întreaga sa personalitate mi-a părut mereu de o platitudine desăvârșită. Ceea ce nu ar trebui să ne mire la un bancher, care are cel puțin inspirația să tacă pentru a nu trage niște gogomănii monumentale, o practică foarte populară în cămătărie.

Ultimele ieșiri publice ale guvernatorului BNR au avut însă darul să mă facă să mă îngrijorez pentru sănătatea sa mintală. În discuție a fost aurul, valută forte în această epocă în care moneda fiduciară din plastic sau hârtie lipsită de valoare intrinsecă se duce dracului pe zi ce trece. Ei bine, guvernatorul BNR nu e interesat de aur. Motivația pe care a invocat-o a fost superstiția. ”De câte ori rezervele BNR au depășit 100 de tone de aur, s-a întâmplat ceva rău”.

Aoleu, maică, ucigă-l toaca! E grav, fraților. Ptiu, drace! Păi, după un mariner atins de flacăra violet la președinție, asta ne mai lipsea: o BNR condusă cu magia albă, ori neagră, doamne ferește.

De asemenea, uimește nerozia de care dă dovadă Mugur Isărescu, sau poate doar încearcă să o sugereze. Doamne, ajută! Probabil guvernatorul BNR nu a auzit că Germania și-a repatriat aurul din Franța, și l-ar fi repatriat și pe cel din SUA dacă ar fi avut curajul să ceară ceva ce de multă vreme nu mai există. De asemenea, Mugur Isărescu nu a auzit că China este cel mai mare cumpărător de aur din lume și de curând, cel mai mare exploatator al zăcămintelor aurifere. Rusia o urmează îndeaproape. Mugur Isărescu nu a auzit că cele 250 de tone de aur ale Greciei au fost confiscate de FMI în contul datoriei suverane.

În schimb, ne comunică cu zâmbetul pe buze că cea mai mare parte a rezervei de aur a României se află la BIS în Elveția, pentru că beciurile BNR sunt cam strâmte. Aoleo! La naziștii ăia? Ne putem linge pe bot de el. Când lumea o s-o ia la vale, n-o să mai pupi tu, Mugur Isărescu, decât fundul elvețian al cămătarilor Băncii Reglementelor Internaționale (BIS) și, odată cu tine, noi toți.

O altă știre legată de politica BNR a fost scăderea dobânzii de politică monetară. Unii s-au înghesuit să spună că Isărescu e complet rupt de politica bancară internațională care practică o dobândă de politică monetară apropiată de zero. Și deci e de porc, pentru că nu combate cu dobânda inflația.

Ei bine, boilor, eu unul nu sunt finanțist, dar cum înțeleg eu lucrurile, dobânda de politică monetară și inflația n-au nici-o legătură directă, prima, în anumite situații putând fi cel mult un indicator al inflației în anumite politici monetare. Cum a fost la jumătatea anilor ’90 când băncile practicau o dobândă ridicată la depozitele în lei pentru a împiedica fuga deponenților pe valută din cauza inflației uriașe.

În prezent, când BCE a ajuns la o dobândă cheie de 0,5%, se practică o rată redusă a dobânzilor pentru a păstra banii în piață în situația în care suma totală investită în produse financiare derivate este de 10 ori, și unii ar spune de 20 de ori mai mare decât PIB-ul planetei. Asta înseamnă hârtie asociată cu altă hârtie care nu reprezintă niciun bun cu valoare intrinsecă. Și când ai atâția bani investiți în hârtie fără viitor, lichiditățile dispar de pe piață și se generează deflație. Adică, nu mai e bani, nenicule. Și dacă nu mai e bani, nu mai e cu ce să cumperi, și mori dracului de foame.

Așa că BNR nu face nimic altceva decât să se apropie încet de politica inflaționistă a sistemului bancar global care încearcă să împiedice deflația, tipărind bani în prostie și încercând să scoată banii din depozite ca să-i facă prezenți în piață. România are cea mai mare dobândă de politică monetară din Europa, pentru că sistemul bancar de aici nu a fost destul de dezvoltat ca să genereze catastrofa care are loc în tot restul lumii, din cauza fraudei financiare globale.    

Oricât de incredibil ar părea, sunt un om cu bani. Adică am fost. Bani în bancă cu care mi-am finanțat parazitismul în ultimii ani în care mi-am ocupat timpul cu tot felul de activități complet străine de beneficiul financiar, cum ar fi muzica, literatura (scris și citit), scrisul pe blog, artele marțiale. 

Parazitismul însă, ca orice pe lumea asta, costă, și odată cu subțierea contului personal din bancă, am început să mă uit mai atent la cifrele pe care sistemul digital de administrare a contului mi le oferă. Și aceasta e concluzia la care am ajuns:

Pentru o dobândă anulă de 4.25% banca percepe lunar 0,14 % taxă de administrare a depozitului și 0,2% taxă pentru orice retragere de numerar prin card bancar. Presupunând că aș retrage într-un an întreaga sumă disponibilă, ar însemna că banca mi-ar percepe în total taxe pentru privilegiul de a fi avut bani depozitați în seifurile sale în valoare de 1,7% (0,14×12+0,2). Adunând la asta rata inflației de 3,2%, rezultă o pierdere  totală din suma aflată în bancă pe parcursul unui an de 4,9%, cu 0,65% mai mult decât dobânda anuală. Adică, ținând bani în bancă, creditând de fapt banca cu sume de bani, pierzi bani. Dacă am adăuga la asta impozitul pe dobânda bancară de 16% instituit de imbecilul de ministru al Finanțelor, pleziristul Sebastian Vlădescu, care nici acum nu știu exact cine-l plătește, clientul sau banca, pierderea este și mai evidentă.

Deci, nu vă țineți banii în bancă, țineți-i la saltea, deoarece sistemul monetar internațional, dincolo de faptul că este generatorul actualei crize globale, este mai întâi de toate un hoț patentat.

Tocmai din acest motiv Isărescu își permite să cumpere veselă din aur pentru întâlnirea FMI care va strânge la București 24 de guvernatori bancari și miniștrii ai finanțelor. Pentru că toate curvele astea de bancheri sunt niște cățele venale puse pe căpătuială pe cheltuiala bunăstării globale.