Posts Tagged ‘Leonard Doroftei’

Leonard Doroftei, acum invitat la o grămadă de televiziuni de când s-a dovedit că are gura aurită în chestiunea Bute, acreditează ideea că înfrângerea românului în lupta cu Carl Froch ar fi rezultatul unui palmares gonflat cu luptători de slabă valoare care nu l-au putut pregăti pe Bute pentru un meci ca cel de sâmbătă seara. Ei bine, ar fi incorect să nu spunem că lucrurile nu stau chiar așa.

Unde sunt cei pe care i-a bătut Bute acum? întreabă Leonard Doroftei. Well, Librado Andrade doar ce a câștigat ultimele două meciuri avute după înfrângerea în fața lui Bute. Sakio Bika a fost adus în Supersix ca înlocuitor și i-a pus probleme reale lui Andre Ward, în prezent cel mai puternic boxer al categoriei super-mijlocii, care a obținut o victorie muncită după 12 reprize. Glen Johnson, la cei 40 de ani ai săi, lesne depășit de Bute, s-a dovedit o nucă foarte tare pentru Froch în Supersix care n-a reușit decât un split decision (decizie împărțită 2 la 1) împotriva veteranului luptător.

Ce n-a reușit Bute este să confirme în fața unui alt campion, Carl Froch, practic numărul doi după Ward la categoria super-mijlocie, după ce a pierdut în fața acestuia finala Supersix. Ar mai fi firește și Mikkel Kessler, danezul care l-a înfrând pe Froch în Supersix, dar a trebuit să se retragă din turneu în urma unei accidentări, fiind la rândul său înfrânt de Andre Ward.

Deci lucrurile nu stau atât de simplu. În definitiv, după ce a cucerit centura WBA, cu câți alți campioni s-a luptat Leonard Doroftei? A făcut un egal cu Paul Spadafora, deținătorul centurii IBF, după care a pierdut următorul meci la cântar și a fost făcut knock out de Arturo Gatti în repriza a doua. Lucian Bute și-a apărat centura de opt ori, a noua oară pierzând-o. Într-adevăr, adversari ca Jean Paul Mendy și Brian Magee nu merită luați în calcul într-un palmares. Dar dacă un adversar nu e campion, nu înseamnă neapărat că e o murătură. Bute e un campion. Rămâne de văzut dacă va reuși să fie un mare campion, cu succese în fața unor adversari redutabili, campioni la rândul lor, sau aventura sa în boxul profesionist va lua sfârșit aici. Ideea că el ar putea reveni în ring în lupte cu alți pretendenți la centură e prostească. Lucian Bute nu mai are ce demonstra în fața acestora. Pentru el nu există decât o singură opțiune: revanșa împotriva lui Froch și de acolo, Ward, Kessler, Dirrell, eventual Arthur Abraham, campionul de la mijlocie, dar care nu a confirmat în Supersix.

Leonard Doroftei nu a avut cuvinte tocmai măgulitoare la adresa lui Lucian Bute după victoria fără istoric a campionului român împotriva lui Jean Paul Mendy. După ce a apreciat ultima luptă a lui Bute drept o dovadă a faptului că acesta țintește performanțe financiare nu sportive, Doroftei a mers mai departe, sugerând că adversarul românului ar fi plonjat în ring. Dacă acesta este adevărul, cu siguranță prestația francezului a fost una mult mai convingătoare decât cea a lui Brian Magee, precedentul adversar al lui Bute, care și-a amintit că trebuie să cadă la o secundă după upercut-ul primit în bărbie, lucru despre care am mai scris la momentul respectiv. 

Ei bine, sunt evidente deja de ceva vreme frustrările de care suferă Leonard Doroftei, care l-au făcut o prezență dezagreabilă în cadrul comentariilor meciurilor de box. Evident, campionul român suferă din cauza carierei sale nu foarte extinse la profesionism, datorate vârstei înaintate la care acesta a hotărât să părăsească boxul amator pentru luptele pe bani în ringurile de peste ocean. Pe de altă parte, eu nu-mi aduc aminte de niciun meci în care Doroftei să fi avut parte de adversari de o calitate atât de slabă precum Magee și Mendy. După câștigarea centurii WBA, Doroftei a atacat aproape imediat, după o revansă acordată lui Raul Balbi, centura IBF în meciul cu Spadafora, încheiat nedrept la egalitate. După care a urmat, așa cum se știe, căderea.

Spre diferență de el, după meciul cu Miranda de acum mai bine de un an, Lucian Bute nu a mai avut nicio confruntare demnă de a fi menționată, Magee și Mendy dovedindu-se niște veritabile murături. Firește, perioada mai puțin remarcabilă a campionului român poate fi motivată de faptul că ceilalți super-mijlocii au fost angrenați în turneul Supersix organizat de Showtime. După eliminarea însă a lui Dirrel, Kessler, Abraham acest motiv cade. Kessler, ce-i drept, se pare că a refuzat oferta celor de la Interbox, însă ceilalți sunt, fără îndoială, disponibili.

În discuție acum se află Kelly Pavlik, care însă nu e un veritabil super-mijlociu, singura sa aventură la această categorie încheindu-se trist pentru boxerul de origine slovacă, când Bernard Hopkins i-a administrat o adevărată lecție de box de-a lungul tuturor celor 12 reprize. O ocazie extraordinară ar fi o luptă cu câștigătorul finalei Supersix care va avea loc în octombrie  între britanicul Carl Froch și americanul Andre Ward. Până atunci însă, Bute ar trebuie să lupte cu unul dintre învinșii Supersix, Dirrel sau Abraham, ambii puși la respect de Froch. Și după ce va trece de această încercare, abia atunci cârcotelile împotriva lui Bute nu vor mai avea fundament. 

Până atunci însă, cu toți lingăii din presă care se închină la Lucian Bute, și tot giorlanul mioritic care își închipuie că performanțele românului se reflectă cumva asupra sa,  frustrat sau nu, Leonard Doroftei are dreptate.