Posts Tagged ‘Patapievici’

Întotdeauna am considerat că implicarea omului de cultură în politică se produce pe fondul unui deficit în actul de cultură al individului respectiv. Să fie vorba de o pană de inspirație, de bătrânețe, de rutinare, de lehamite față de insuccesul repurtat.

Dar să nu-l numim om de cultură. Să-l numim parvenit de cultură. Ei bine, parvenitul de cultură se orientează. El nu moare de foame, nu se prăpădește de oftică precum Kafka, nu-și pierde cumpătul și nu-și retează urechea dreaptă din deznădejde. Nu. Parvenitul de cultură e un supraviețuitor. El intră în politică, țărănește, cu picioarele înainte. Și dacă nu mai are șansa să fie primit prin vreun guvern, pe vreo listă de eligibili pentru vreun post de politruc cu acte în regulă, devine gurist. Își face rost de o fițuică oficioasă, de o emisiune la postul de televiziune pe bani publici și începe să combată acolo.

Dacă însă își face rost de o sinecură pe bani publici, chiar și ruptă în acte de fenomenul politic, se simte totuși dator să pupe mâna care l-a uns om de bine, se simte dator să mănânce căcat în slujba stăpânului care l-a miruit. 

Eșecul acestor păunești și vadimi ai marinerului (care din 1 ianuarie 1990 au îmbrăcat armura luptătorului anti-comunist) de a face o paralelă între slugărnicia lor față de regimul în funcție și haita de lingăi ai nea Nicului și ai consoartei, Lenuța, care parveneau într-o vreme în care cei mai mulți dintre noi înghețau pe întuneric și răbdau de foame cu alimente de bază pe cartelă, e absolut stupefiantă. 

Adrian Marino, care a suferit exilul în Bărăgan, își bătea joc de drama anticomunistului de weekend, Pleșu, surghiunit la bibliotecă. Pe Patapievici îl vedea drept un impostor. Conflictul cu Liiceanu nu l-am înțeles, dar aparent acesta îl ura de moarte. Am fost înclinat să nu-i dau dreptate întru-totul. Până acum.

Reclame

Ce condiție ingrată. Îmi aduce aminte de intelectualitate în timpul revoluției proletare. ”Noi muncim, nu gândim”. Acum e ”Noi furăm, nu filozofăm”. Și papagalii ăștia cu studii, masterate, doctorate, s-au găsit ei să susțină târtița unor curve. Și nu mă refer aici doar la Cristian Preda, proaspăt exclusul din PD-L, care acum încearcă să pară etic, amintind de vremea în care el a protestat împotriva cutare și cutare.

Intelectualii PD-L sunt o extensie a intelectualilor lui Băsescu, pe tăcute trași pe dreapta după ce și-au împlinit scopul electoral, dând un soi de ștaif personalității marinerului, altfel potrivită pentru metehnele din port, nu altceva. Trași pe dreapta, cum spuneam, dar în ciuda acestui lucru, continuând, aparent fără motivație fizică, cu excepția lui Patapievici care a beneficiat de o sinecură confortabilă la ICR, să gireze prin dimensiunea publică a făpturii lor un regim politic populat de cvasi-analfabeți și căzături.

Căci asta n-a fost în stare Gâdea, care nu e nimic mai mult decât un propagandist suit în altă barcă,  să marcheze în interviul cu rectorul Preda.

Nu mă interesează, prietene, luările tale verbale de poziție, și nici eroica ta activitate în Sudan. Ce mă interesează este faptul că tu, cu dimensiunea ta intelectuală și culturală ți-ai dat girul pentru cel mai nesimțit, cel mai discreționar, cel mai arbitrar și mai vulgar regim din ultimii 20 de ani. Adică, să-l întreci pe Iliescu, e o performanță.

Acești intelectuali de panoplie care s-au bătut în piept cu anti-comunismul lor de după Ceaușescu, nu reușesc să vadă că nu sunt nimic altceva decât Păuneștii lui Băsescu. Acești hodorogi cu studii filologice nu înțeleg că prezența lor în memoria publică nu se datorează vreunei opera magna. Nimeni nu e interesat de amintirile de sub duș ale cetățeanului Liiceanu. Niciunul dintre ei nu e vreun Heidegger căruia să i se poată ierta nazismul ignorant pentru dimensiunea sa culturală.  Aceștia sunt nimeni pe lume. Niște scârța pe hârtie, ajunși în mod conjunctural personalități publice, fără niciun merit personal, dacă e să citești ce avea de spus Adrian Marino despre toți acești anti-comuniști care au suferit enorm de pe urma exilului la bibliotecă, precum rubicondul filozof Pleșu.

În concluzie, într-o țară în care așa zișii intelectuali dau dovadă de asemenea coloană vertebrală, la ce dracu’ să te mai aștepți de la PROSTIME?