Posts Tagged ‘țărani’

O țară de bancheri

Posted: iunie 2, 2013 in categoria "I am Legend"
Etichete:, ,

how-to-file-a-complaint-against-your-bankPoate că nu ați observat până acum, dar magazinul Romarta, construit pe vremea când eu încă mă țineam de fusta mamei, s-a închis, pentru prima dată de la inaugurare. Ceva renovare se desfășoară înăuntru, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că Romarta nu mai e. Nici măcar comerțul nu mai funcționează în haznaua asta.

În schimb, toate cele șase bănci de la parterul clădirii sunt bine și prospere. Am enumerat: Banca Feroviară – înființată probabil de aceia care au devalizat CFR, Millenium Bank, Western Union, Bank Post, Banca Românească și încă un Western Union, mai încolo. Între ele se strecurase și un Schimb Valutar, așa, ca nu cumva să nu găsească rumânul mărunt la cârnatul de bănci adiacente . Și stai așa, că nu e gata. Dincolo, la parterul Grand-ului, mai e banca evreilor de la Leumi. În total, șapte bănci și un oficiu de schimb valutar în mai puțin de 50 de metrii.

Să mori tu.

Și când mă gândesc ce scandal mi-a făcut șeful la ziar, în vremuri demult apuse, când am scris că Muzgociu a închis Romulus Guga ca să mai trântească un rahat de bancă acolo. Cică: ”Dar pe oamenii de afaceri i-ai întrebat dacă mai e nevoie de o bancă în Tîrgu Mureș”? De parcă băncile astea de căcat sunt pentru oamenii de afaceri. Sunt pentru țărani de neam prost care să ia credit cu buletinul până la ruinarea economiei naționale.

IDIOȚILOR.

Într-o țară în care biserica se află pe primul loc în topul încrederii țăranului român, într-o țară în care cu fiecare sărbătoare religioasă mai importantă asistăm la hoarde de bigoți înghesuindu-se ba să ia apă chioară sfințită, ba să pupe osemintele nu știu cărui sfânt, te-ai aștepta să găsești mai multe babete și ghiorlani, dar mai ales babete, că doar ele sunt toată ziua cu doamne-doamne în gură, care să cunoască semnificația celor mai importante sărbători ale creștinătății, Paștele, respectiv, Crăciunul.  Ei bine, realitatea încă o dată ne arată că credința în dumnezeu, așa cum este ea sădită în sufletul vulgului ignorant și needucat nu e nimic altceva decât o superstiție plină de ritualuri magice aflate pe aceeași treaptă spirituală ca și scuipatul în sân și frica de deochi. 

Astfel, la acest nivel de manifestare, fenomenul religios, departe de convingerea populară, nu e nici pe departe o manifestare tipic umană, ci e cel mai pur exemplu de condiționare a animalului. De curând am citit o carte de Konrad Lorez, care descrie spre exemplu un comportament ritualic la o rață sălbatică pe care acesta o ținea pe lângă casă. Obișnuit fiind să o ademenească cu firimituri de pâine în biroul său de la etaj, Lorenz observase cum, îngrozită de întunericul scării, rața își făcuse un obicei din a fugii repede către o fereastră din apropiere pentru a se liniști în prezența luminii. Cu timpul, rața își făcuse un ritual din acest drum făcut până la fereastră înainte de a urca scările, drum necondiționat de prezența luminii, el având loc și seara pe întuneric. Cu timpul, pe măsură ce frica de întunecimea scării s-a atenuat, rața a început să schițeze tot mai vag gestul fugii până la fereastră, ajungând într-un final ca, de fiecare dată, înainte de a urca scările, să facă mai întâi un drum până la capătul primei trepte, în direcția ferestrei, pentru ca mai apoi să urce vitejește scara. Asta până într-o seară când cercetătorul a uitat să-i de-a drumul în casă. Amintindu-și într-un târziu, s-a dus la ușă și, deschizând-o, a dat nas în nas cu rața care aștepta probabil de ceva vreme, impacientată, să i se dea drumul înăuntru. Plină de nerăbdare,  aceasta a zbughit-o strecurându-se înghesuit printre picioarele cercetătorului, urcând direct, în fugă, scara. Doar până la jumătate însă când, deodată, s-a oprit brusc și a scos un țipăt speriat, gâgâit, cu aripile larg deschise, parcă gata să-și ia zborul. Apoi a coborât în goană treptele, a fugit până la fereastră, apoi s-a întors rapid și a urcat împăcată până în birou.

De aproximativ 7/8 luni țin în casă trei pisoi scăpați de mânia unor ghiorlani care le puseseră gând rău în subsolul blocului în care locuiește fratele meu. Traumatizați de experiența prinderii și transportului până la mine acasă, aproape cinci luni de zile abia dacă i-am văzut, ascunși ziua sub cada de la baie, făcându-și obiceiul să iasă numai noaptea ca să mănânce și să se zbenguie, nelăsându-mă pe mine să dorm. Astfel, studiindu-i în tot acest timp, am experimentat eu însumi realitatea faptului că frica este cea mai primară emoție resimțită de către orice animal. Din momentul în care se naște, ființa vie e aruncată într-un univers necunoscut, perceput ca amenințător atâta timp cât rămâne necunoscut, iar ritualul este forma cea mai comună, deloc umană, ci pur animalică, prin care ignoranța se apără de angoasele produse de acest necunoscut.

Astfel, nu credința religioasă este ceea ce diferențiază omul de animal, ci capacitatea de a raționa pentru accederea de la nivelul de a crede la cel de a ști. De aceea, cu cât omul este mai incult și mai ignorant, cu atât este mai înclinat către superstiții religioase, credința fiind pentru el o simplă înșiruire de ritualuri magice menite a-l apăra de angoasele existențiale, complet străine de principiile filozofice și morale care compun partea rațională, și de acum umană, a fenomenului religios.