Ăsta a venit de pe mare. Ultimii cinci ani. Sau zece. Cine știe? A câștigat și el o pâine pe aiurea. Pozar. Până când l-au anunțat că s-a anulat croaziera. Și familie mare, în Filipine, remunerație mică, pe termen determinat… așa a ajuns aicea. Ne arată poze. Cu nevasta. Cea de-a doua, filipineza. Că p-asta mioritică, scorpia, a lăsat-o baltă, după ce ea l-a lăsat fără casă, fără masă și-a încercat să-l și înfunde pentru violență, da’ n-a mers, că ăsta s-a ținut tare cât l-a înjurat dementa seară de seară, și nu i-a rupt dinții. Așa că a rămas cu pielea pe el și o atitudine filozofică de om de bine. Nu-i poartă pică și n-o vorbește de rău, că doar nu-i misogin, doamne ferește. Ne arată poze și cu copiii, mânca-i-ar tata pe ei de rumâni cu ochi, așa, mai depărtați, ș’un cap rotund ș’un zîmbet lăbărțat pe toată fața, a la Manny Pacquiao. Corciți, da’i iubește tata ca pe ochii din cap. D’aia muncește 18 ore pe zi, de se scoală dimineața chiaun și pungit ca după o injecție cu botox. Așa și-a pierdut și părul. Ne-arată poze de acum cinci ani. Don Juan, nu alta. Da’ ce-ai pățit, tată, de-ai ajuns ca Oblio? Viața. Pe vapor. Cu evreii. Împuțită nație, zice. „Nu e gratuit, nene, nu înțelegi? Albumul ți l-am dat eu de la mine, că așa am vrut. Nu, că să-mi mai dai unul, că dacă nu era gratuit, nu-mi dădeai”.
Da’ prin Filipine cum e? Frumos, ca peste tot, zice, după ce a văzut jumătate de planetă de pe vapor, de nu-l mai impresionează nimic, și se simte peste tot ca acasă. Trebuie doar să fii atent, că pe acolo cele mai frumoase femei sunt bărbații. În țară nu se mai întoarce, decât ca să-l ia pe ăla micu, de-a rămas cu mamaia. Ce să caute acolo? Ăilalți doi, din prima căsătorie, au peste 20 de ani, să fie sănătoși și nu că l-ar aștepta altceva pe acasă. „C-am întrebat și eu Statul ăsta odată, DE CE NU POT EU, MĂ, SĂ AM UN TRAI DECENT ÎN ȚARA ASTA? Și Statul mi-a zis: Uite, de aia, să suntem noi șmecheri. Așa că i-am lăsat să fie ei șmecheri și m-am tot dus”.
un bulgăre de vomă 