Mă întânesc mai deunăzi cu un șef de deconcentrat cu care am colaborat și mă întreabă dacă tot acolo sunt. Îi spun că nu, de vreo un an de zile, și-mi zice că poate de aia nu mai e nimic de citit în ”el”. Mă simt vag măgulit și-i spun că practic nimeni nu mai lucrează acolo. Apoi îmi spune că nu mai există presă scrisă, că nu mai citește nimic nici în 24 de Ore nici în Ziarul. Îi spun că presa s-a dus în cap. Probabil în 24 de Ore, trecut în fieful lui Marius Cătană, după ce a slujit o vreme ca mijloc de parvenire campionului banilor publici, cu 617 contracte încheiate cu Statul, Petru ”ca un pașă” Bașa, va putea citi cu ocazia campaniei electorale din 2012 niște limbi duioase date în băsănăul prosper, de îmbuibat pe spinarea contribuabilului, al PD-L, iar în Ziarul nu va mai avea probabil niciodată nimic de citit, având în vedere conotațiile penale ale moralității îndoielnice de care a dat dovadă de-a lungul timpului ”marele jurnalist” Aurelian Grama, și care l-au adus în cele din urmă în situația în care acum se află.
Apoi, seara am dat la Realitatea peste o știre de senzație despre… noua facilitate pusă la dispoziție de așa numita ”companie de de parcări”, practic parveniții de la Tracia Trade care trag dâre de asfalt și câștigă un purcoi de bani pe seama administrației locale cu care musai trebuie să împartă biștarii, dacă mai vor să participe singuri la vreo licitație și să mai și câștige. Și parcă la aceeași Realitatea, în urmă cu câteva zile urmărisem – e mult spus- o altă știre fantastică despre Primăria lui Florea-Maior & Co. plantând pomișori nu știu pe unde. UuuuuuuuuuuuuuuuuuuaU! SENZAȚIONAL! Și mi-am amintit de Mirror”s Edge, un joc video în care, într-o societate a viitorului, toate mijloacele de informare sunt deținute de autoritați, astfel încât adevărata informație este transmisă doar prin mesageri practicanți de Parkour, care aleargă pe blocuri, sărind de la un etaj la altul, în permanență urmăriți de trupe speciale care-i vânează ca pe teroriști. Acolo, personajul tău intră într-un lift unde ai ocazia să urmărești pe un panou video o coloană de știri, iar personajul spune: ”Nu mai există știri. Doar advertising”. Și-mi dau seama că s-ar putea ca acela să nu fie de fapt viitorul.