Pleșu! Io’s tac’tu!

Mai ieri, un alt intelectual atras de partea întunecată a forței, Andrei Pleșu, a întors condeiul împotriva ”master-ului” său printr-un editorial în care, paradoxal, a creionat într-o manieră destul de exactă profilul diform al marinerului Chiorâș Chiondorâș. Ce anume a declanșat brusc metamorfoza devotului satanei de la Cotroceni? Evident, apelul la istorie făcut de marinerul incult și nerușinat, care a dat glas unei versiuni proprii a istoriei abdicării Regelui Mihai al României. Ceea ce mi se pare corect? Având în vedere etatea devotului Pleșu și a altor intelectuali servili marinerului de la Cotroceni care de câte ori fac referire la problematici ale neamului românesc, nu reușesc să se apropie de prezent la o distanță mai mică de 30 de ani, invocând aceleași răsuflate vremuri comuniste în care suflețelul lor a rămas pe vecie ancorat, era normal ca tot o referință istorică să trezească patosul durduliului filozof, și brusc tot grobianismul, vulgaritatea și ghiorlănia ochiosului să se releveze conștiinței acestuia.

Firește, toate acestea nu au clintit nici o fracțiune de milimetru poziția marinerului care îl iubește pe prințul Paul ca pe Udrea, și ar vrea ca acesta să fie rege al României de acum încolo. Așa stând lucrurile, filozoful Pleșu s-a dus personal la Cotroceni spre a-i comunica verde în față președintelui ce crede despre acesta. Surse de la Palat care au dorit să-și păstreze anonimatul ne-au comunicat însă că Chiondorâș nu a fost deloc impresionat de demersul prea-plinului filozof, pe care l-a tras de-o parte, strecurându-i printre dinți la ureche, cu voce cavernoasă:

PLEȘU! SĂRCI IOR FILINGS! IO’S TAC’TU!

Cu colege

Fosta colegă într’ale presei, mirabolanta Paula Rusu, a părăsit Antena 3, după cum probabil se știe, știrea fiind veche de vreo săptămână. Pagina de Media a transmis chiar un comunicat al jurnalistei în care aceasta menționa printre altele lipsa contractelor de muncă în trust, unde o serie de jurnaliști lucrează din greu pe drepturi de autor, nu pe un purcoi de bani, ca Badea și alții asemenea, ci pe indemnizații de supraviețuire, care, în asemenea condiții, nu merită efortul. De aceea, chipurile, ea, Paula, s-a dus la TVR, unde, așa cum a arătat ”Proiect: Condiția jurnalistului într-o presă instituționalizată și înregimentată politic” , jurnaliștii de asemenea sunt plătiți pe drepturi de autor, cu diferența că, la fel cum se întâmplă și în Radioul Public, aici contractele de cesiune a drepturilor de autor sunt încheiate pe termen determinat de o lună de zile, pentru o mai expeditivă disponibilizare în caz de forță majoră.

Așa stând lucrurile, având în vedere că despre mirabolanta Paula se zvonea că a plecat la Antene cu ”sponsorizare” din partea unui director bine poziționat în trust, probabil că la TVR ”celebra jurnalistă” a agățat un pește mai cu greutate care s-o aranjeze cu un contract de muncă, cu beneficii sociale colaterale, de data aceasta ”sponsorizat” din bani publici, așa cum îi stă bine oricărui parvenit în țara asta.

Intelectualii lu’ pește și miopia

Înainte de perlele marinerului, înainte de reacția lui Tismăneanu din categoria ”batista pe țambal”, înainte să fi citit editorialul lui Pleșu din Adevărul în care rotundul ”filozof” a polemizat cu Doina Cornea pe tema Adrian Sobaru, în care Pleșu nu admite nicio comparație cu Liviu Babeș, pentru că acesta a murit singur și necunoscut în timp ce celălalt a fost invitat la televizor să vorbească despre gestul său, înainte deci de toate acestea l-am văzut într-o seară pe Patapievici la TVR (unde altundeva) ultragiat de receptarea sa ca slugoi al marinerului de rigolă dâmbovițeană, și m-am gândit brusc la Păunescu și încercările sale lamentabile de a justifica slugărnicia cu care a slujit regimul Ceaușescu, el, un intelectual de rasă, câinele unui cvasi-analfabet cu patru clase.

La fel ca Păunescu, câinele care nu s-a dezis niciodată de stăpânul său, reușind o combinație stranie între postura (pretinsă) de opozant al regimului comunist și cea de îndrăgostit de ”marele om” de la Scornicești, intelectualii lui Băsescu se adâncesc tot mai mult în latrina căreia încearcă din răsputeri să-i confere un aer academic. La peste 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, de la prăbușirea Cortinei de Fier, într-un prezent în care comunismul e practic mort pe toate meridianele, acești filozofi de operetă agită marota comunismului, încercând să să se ascundă în spatele ei de realitățile prezentului. Invariabil, chestionați cu privire la status quo, aceștia alunecă în divagații pe teme istorice, amintind cel mult de epoca iliesciană, ca un suprem efort de aparentă raportare la prezent prin invocarea unui trecut mai apropiat.

Paradoxal, acești ”mari gânditori” care în ultimii 20 de ani au confiscat statutul de elite culturale în România nu reușesc să facă nicio corespondență între acordul tacit dat politicii de cumetrie și ruinare a orizonturilor românești practicată de vulgarul mariner și activismul unor scârța pe hîrtie ai regimului comunist care parveneau închinând osanale imbecilului conducător. La fel cum nu reușesc să facă nicio corespondență între dictatura dobitocului de la Scornicești și autoritarismul arbitrar al  Chiorâș Chiondorâș-ului. Când se aduce vorba despre aceasta încep să facă analize de finețe, la fel ca Pleșu în cazul Sobaru, care, vezi bine, nu și-a dat foc pe o pârtie, ci s-a aruncat de la etaj în Parlament, deci gestul său nu suportă nicio asemănare cu cel al lui Liviu Babeș, ca să nu mai spunem că acum putem călători în străinătate, argumentul oferit de acest species inductilis, Vlad Mixici, pe când explica la televizor de ce tentativa de sinucidere a lui Sobaru e patologică.

Ca să n-o mai lungim, intelectualii lui Chiondorâș manifestă un caz deosebit de grav de miopie din interes, interes meschin de parvenit găunos, putred pe dinăuntru, sortit găleții de gunoi a istoriei, unde se vor alătura grotescului lor stăpân. Și e păcat. Mie, Omul Recent chiar mi-a plăcut.

Ce plictiseală!

Senatoarea PD-L Sorina Plăcintă a muls patru milioane de euro din fonduri europene, direcționându-le către sora și beizadeaua domniei sale, celebrul pișăcios de la troiță cu fixații homosexuale exhibate pe ”feisbuci” și dosar penal de vătămare corporală cu vehiculul proprietate personală, bolnavii de cancer din spitalele de oncologie sunt lăsați să moară de o prevedere ministerială care le interzice medicilor să elibereze rețete medicale care pot fi onorate și de alte farmacii decât cele ale spitalului care sunt, evident, goale, medicii care încalcă această cutumă fiind puși să plătească integral costul rețetelor eliberate, care au ajuns într-un caz la valoarea de 50.000 de lei (cinci sute de milioane în bani vechi), marinerul s-a învoit cu o reorganizare administrativă a țării cu 7 județe mamut și două muritoare de foame, dar absolut ungurești… și utopia continuă.

Da, dar în Japonia un cercetător a obținut carne din fecale umane. Verdictul: Tastes like chicken!  De fapt are gust de vită și e de 10 ori mai scumpă. Deci… iată că ați putea mai mult, domnule președinte!

Ghidul Misoginului

”Femeia este un amestec de sens, non-sens, contra-sens și dublu-sens”.

Praise Jesus sunday song

Buzuca e o divă. azi e sâmbătă

Așa e. Interpelată de ziariști la ieșirea din tribunalul unde i-a dat papucii marelui amant latrino, Don Pepe, Buzuca și-a făcut publică fericirea și statutul de divă.

”Sunt fericită. Sunt o divă”, a declarat… diva.

Don Pepe a descins la tribunal cu un buchet de flori pentru Buzuca, urmare a faptului că aceasta i-a devastat apartamentul și a plecat cu mobila. Ce papagal! Îl mai cheamă și Pepe.

Dar nu despre asta e vorba. E sâmbătă.

 

O mică Ungarie în buricul României pentru cei 260 de secui

Ungurilor nu le place România. Nu e nicio surpriză în asta. Nu vor să ”învețe la ei românește”, nu vor să trăiască în compania românilor. Ce mai, ungurii urăsc România! Dar nu doar România. Ungurilor nu le place nici Slovacia, Serbia ori Ucraina. Și, aparent, nu le place nici Ungaria, pentru că altminteri ar părăsi aceste meleaguri vitrege pentru tagma lor, și, precum evreii, s-ar repatria în țara mumă. Dar nu. Ungurii nu vor nici asta, poate pentru că, așa cum au arătat studiile mele sociale în cadrul cercului personal de prieteni maghiari, ungurii din Ardeal văd în cei din Ungaria niște poponari.  Hm, oare de ce?

Atunci, de ce să nu facem un teritoriu special pentru maghiari exact în buricul României și să-i spunem Țara Secuilor, măcar pentru faptul că la ultimul recensământ, 260 de cetățeni români s-au declarat secui? Adică, de ce nu? It’s a „no brainer”! Adică, trebuie să fii idiot să nu-ți dai seama că asta e cale de urmat, mai ales acum când vicepremierul maghiar se dă de ceasul morții și numește fantasmagorica Țară a Secuilor o chestiune de viața și de moarte, guvernul maghiar acordă cetățenie ungară pentru maghiarii din Ardeal, iar Fidesz achiziționează trusturi de presă în Transilvania, ultimul fiind cel din care face parte și cotidianul mureșean Vasarhelyi Hirlap. Și toate astea pentru că maghiari nu se simt bine decât într-o Ungarie MAAAAAAAAAAAAAAARE și FASCISTĂ din vremea în care Musolini conducea Italia și neica Adolf frigea jidanii germani în cuptoarele din Polonia. Ce vremuri, domnule! Ce vremuri! Până la asta însă, hai să tragem mai întâi o Țară a Secuilor, care se știe că sunt printre unguri un fel de olteni, boneheads, cozi de topor, toată sarea și piperul pământului. Dragii de ei, manca-i-ar tata!

 

Stan thinks L.A. Noir sucks!

Reforma de centralizare a autorității a marinerului de rigolă dâmbovițeană

Discutam deunăzi cu un fost coleg de presă despre reparcelarea României, cu tot ceea ce înseamnă schimbarea administrație județene, a deconcentratelor, etc, ascultând cum acesta o vedea oportună, ca o reformă a administrației care e prea stufoasă, cu prea mulți oameni în ea, care stau degeaba și consumă bani publici.

Eu, personal, văd în această nouă scrânteală a marinerului, dincolo de un prilej de a spoi toată țara în portocaliu în ajunul alegerilor de anul  viitor, un proces de centralizare a administrației. Deconcentratele județene nu vor dispărea. Din experiența jurnalistică știu câtă treabă e la Mediu, de exemplu, câte autorizații trebuie să se dea, proiecte de mediu, supravegherea unităților industriale care trebuie să se conformeze la aquis-ul comunitar… Dacă vor pleca oameni din sistem, care stau degeaba, cu siguranță aceștia nu vor fi mulți, și nu e nevoie de redesenarea județelor pentru asta. Pot fi dați pur și simplu afară chiar acum, cum se întâmplă cu polițiștii, dacă chiar e nevoie.

Singurul  lucru care se va schimba radical prin reforma pezevenchiului de la Cotroceni este faptul că actualele deconcentrate județene își vor pierde personalitatea  juridică, șefii lor încetând să mai fie ordonatori de credite. Astfel, din patruzeci și una de entități care primesc bani în prezent, vor mai rămâne doar opt, cu foarte mulți bani pe mână, cu posibilități net superioare de a manipula sume uriașe în interesul clientelei de partid..

Aceasta nu este o reformă. Este un proces gradual de limitare a libertăților de acțiune la nivel central. Este un fenomen de centralizare a autorității care nu poate decât să dăuneze comunităților locale și să aducă beneficii sporite gușaților de la București care-și vor mări influența printr-o simplificare a schemei de împărțire a banilor.

Bobo-bocul de la guvern vorbește de 30 de milioane de euro economie. Mă face să râd. Justifică cu 30 de milioane de euro miliardele care vor fi cheltuite cu această jonglerie. WoW! Deja văd porcii de partid îngroșându-și stratul de slănină. E rost de bani în afacerea asta, fraților! Să ne umplem troaca!