Arhivă pentru Martie, 2012

Târfele se cunosc de târfe. Nu vor să fie privite astfel în public, dar în adâncul sufletelui lor știu ce le poartă hramul.

Astfel, campania PD-L a început pe principiul în care votează alegătorul român: adică negativ, împotriva celorlalți, nu pentru cineva anume. La fel și oranjada marinerului. Ce să ne mai lăudăm noi, că doar nu ne crede nimeni! Hai să-i spurcăm pe ceilalți. Hai să-i contaminăm cu licorile izvorând din zambilica noastră sifilitică. Să le dăm și lor lățeii noștri.

Astfel, labe 1 tv a apărut mai întâi pe surse știrea dezertării Udrei și a suratelor sale din coteria de nevăstuici PD-L.

Apoi, azi de dimineață, Ghiță Falcă s-a declarat ”contactat pentru o dreaptă puternică”. Nu spui care. Sanki. Pe surse.

Well, ce mai e de spus? Alea cu vaginica puturoasă, Falcă, cu dinții cariați, se știu cu toții de căzături. Și cum nu mai sunt șanse de vindecare pentru asemenea venerice, ce-ți mai rămâne de făcut decât să te răzbuni, dând-o și la alții.

Citeam un articol pe presseurop.eu (l-am pus și la blogrol, urmăriți-l, pentru că e singura presă care merită citită în limba română) despre cum criza financiară devine o mină de aur pentru întreprinzători. De ce? Deoarece condițiile de muncă au devenit tot mai restrictive, salariile minime pe economie s-au micșorat antrenând după ele toate salariile economiilor europene, demiterea unui angajat este acum mult mai facilă, contractele de muncă pe termen determinat se pot prelungi acum la nesfârșit, vârsta de pensionare s-a mărit,pe scurt, cheltuielile cu salariații, recte, veniturile lor, s-au micșorat, în timp ce condițiile de muncă s-au înrăutățit. Și asta se numește progres în noua economie globală.

Tot așa cum escaladarea datoriilor publice a fost considerată benefică pentru economie, până când state întregi, ca Grecia, Islanda, Irlanda, au început să dea faliment. Adică,  autoritățile corupte au hrănit buzunarele clientelei cu bani publici, accentuând astfel datoria suverană, ca apoi FMI să i-a în custodie țara, punându-i pe cetățenii ei în lanțuri. Ungaria a încercat să se opună acestui proces, refuzând implicarea FMI în politica fiscală și economică, și a fost pusă la zid ca dușman al Europei. 

Cum e posibil așa ceva? Simplu. Prin intermediul lăcomiei și prostiei umane. Rețeta e următoarea: Vreți bani? Da, vrem bani! Vă plac banii! Da, ne plac banii! Atunci țineți bani, proaspăt tipăriți în laboratoarele de dezvoltare a instrumentelor financiare de distrugere în masă de la Goldman Sachs, Banca Mondială, FMI și Banca Centrală Europeană. Ce au făcu cu banii aceia? Nimic. I-au furat. De aceea Grecia e o țară în faliment plină de milionari. Iar când a venit vremea returnării creditului, ia banii de unde nu-s. Și atunci banca a intrat în posesia proprietăților tale, cum ar fi în Grecia Acropolele.  

La nivel micro, tot neamul prost care s-a avântat la credit cu buletinul a pățit la fel, rămânând pe urmă în curul gol.

Cât de tâmpiți sunt oamenii, alergând toată viața după niște bucăți de hârtie pe care niște privilegiați ai sistemului le tipăresc în fundul curții?

Toate lucrurile acestea se întâmplă acum și în România. Codul Muncii a fost modificat. În prezent un angajator nu trebuie să mai motiveze în niciun fel demiterea unui angajat. Salariile au fost micșorate. Taxele au fost crescute. Se privatizează Sănătate. Au încercat cu SMURD, n-au reușit, dar măcar au închis niște spitale. Se încearcă vânzarea pe nimic a aurului din subteranul țării. Acum vor să exploateze gaze de șist în Dobrogea. Firește, nu românii. Românii sunt doar futuți în cur. FORAJ! 

Iar lumea asistă apatic la toate acestea. Incultura și decadența a sleit individul occidental de energie.

Suntem obligaţi să adoptăm o agendă de creştere, a spus preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Nu întreabă nimeni, de ce? Pentru că trebuie plătite datoriile publice. Pentru că băncile care au generat această criză trebuie să facă profit. Și nimic nu e mai profitabil pentru niște paraziți decât STATUL SCLAVAGIST.

În concluzie, criza globală este un artefact construit de sistemul monetar internațional, menit să îngenuncheze întreaga populație a planetei pentru a fi pusă în slujba intereselor unui grup restrâns de privilegiați care au confiscat autoritatea prin escaladarea datoriei publice, promovarea corporatismului în detrimentul inițiativei private și a statului global cu o singură monedă a cărei dinamică se sustrage controlului statului național.

Cum s-a reușit asta? Simplu! CINE NU VREA BANI? Le-au dat bani. Firește, cu dobândă.

good old days sunday song

Posted: Martie 25, 2012 in hardcore cultura

Maestrul libidinoșilor

Posted: Martie 23, 2012 in categoria "canal TV"
Etichete:, ,

Îmi amintesc de Ion Cristoiu, căci despre el este vorba, că doar cine dracu’ mai e maestru în țara asta, pe când se gudura pe lângă Elena Băsescu, EBA cea despletită, cu buzele tumefiate, cu capul plin de neuroni… morți. Era încă la Antena 3 pe atunci, și mă miram că o invitase pe fătuca asta în emisiunea pe care o făcea în weekend la postul chitit să-l asasineze mediatic pe tac’su. Ulterior, maestrul s-a declarat fascinat de biata species inductilis. Ceea ce, mă rog, era de înțeles. Ea tânără și dichisită, el la vârsta a treia, înduioșat precum un bunic fermecat de mirajul nepoatei. 

Să-l vezi însă pe Maestrul Maeștrilor gudurându-se pe lângă un specimen de latrină de talia lui Gabriel Oprea e deja prea mult chiar și pentru labe 1 tv. Era el, Maestrul, prostănacul care a prezis odată descinderea marinerului în Piață printre protestatari, și arătarea asta cu fața marcată de o sprânceană întinsă de la o ureche la cealaltă, care parcă îi taie capul în două. FRANKENSTEIN, frate! O bărbie voluntară ca un bot de vită, o privire porcină strecurată printre pleoape, niște fălci parcă gata să mestece Trezoreria Națională. Și Maestrul se gudura ca un pudel croșetat, primenit la funduleț cu pudră asezonată cu vanilie. ”Deci o sssssssssssă câșssssssssstigați! Dar o ssssssssssssă împărțiți laurii, cred”!

Ingrată meserie de jurnalist. Ți-a trecut vremea, presa s-a dus pe copcă, și te vezi nevoit să te pretezi la tot soiul de coprofagii și perversiuni anale, în direct cu telespectatorii. Ați văzut vreodată un pudel croșetat, primenit la funduleț cu pudră asezonată cu vanilie, sodomizat de un purcoi de demagogie pestilențială. Trebuia să-l vedeți pe Maestrul Maeștrilor în direct Oprea, acest Fățău al Guvernului României. 

Nu odată, urmărind un episod South Park, m-am gândit că mințile lui Trey Parker și Matt Stone sunt croite pe măsura mea. Și primul episod al acestui nou sezon mi-a confirmat-o din nou. Și asta pentru că sunt poate ani de zile de când simțul meu filozofic s-a plecat cu asiduitate asupra spinoasei problematici a colacului de la toaletă și a rolului său major în conflictul dintre sexe. Niciodată n-am înțeles, urmărind sfâșietoare drame de ”veceu” la televizor, de ce muieretul emancipat și atotputernic se arată neputincios în fața colacului de la toaletă. Adică, dacă eu, puțoi de rasă, sensibil și plin de delicatețe, îl ridic ca să-mi deșert brebenelul, de ce nu poate ea, piranda cea liberă și independentă și atotputernică, să-l coboare ca să nu-și ude poponeața cât își picură vaginica?

Ei bine, depășind această întrebare fără răspuns, ținând de stranietatea psihologiei vaginei, ”Revers Cowgirl” ne arată pericolele care o pândesc pe aceasta dincolo de colacul ridicat al toaletei. A pățit-o mama lui Clide care, alunecând cu poponeața pe marginea de porțelan, a rămas blocată în budă cu țurloaiele în aer, piaza rea făcând ca în același timp ,nefericita, să tragă apa, forța de sucțiune generată sfâșiindu-i pe dinăuntru măruntaiele. De aici și până la înființarea TSA nu a mai fost decât un pas. Nu, nu e vorba de Transport Security Administration, care-ți controleaza în State găoaza înainte să te urci în avion, ci de Toilet Safety Administration, care-ți controlează găoaza înainte să te pui pe budă.

Dar mă opresc aici. În concluzie, un clasic episod South Park, fără niciun fel de inhibiții față de corectitudinea politică, îngrădirea libertăților individuale  în numele luptei împotriva terorismului și isteria feministă care face ravagii pe întreg mapamondul, mai ceva decât criza globală.  Pe viitor aștept episodul în care va fi luată în discuție problema consortului trimis să doarmă pe canapea atunci când vaginica traversează o criză de lubrifiere.