sâmbătă

Târfele partidului se dau de dreapta

Târfele se cunosc de târfe. Nu vor să fie privite astfel în public, dar în adâncul sufletelui lor știu ce le poartă hramul.

Astfel, campania PD-L a început pe principiul în care votează alegătorul român: adică negativ, împotriva celorlalți, nu pentru cineva anume. La fel și oranjada marinerului. Ce să ne mai lăudăm noi, că doar nu ne crede nimeni! Hai să-i spurcăm pe ceilalți. Hai să-i contaminăm cu licorile izvorând din zambilica noastră sifilitică. Să le dăm și lor lățeii noștri.

Astfel, labe 1 tv a apărut mai întâi pe surse știrea dezertării Udrei și a suratelor sale din coteria de nevăstuici PD-L.

Apoi, azi de dimineață, Ghiță Falcă s-a declarat ”contactat pentru o dreaptă puternică”. Nu spui care. Sanki. Pe surse.

Well, ce mai e de spus? Alea cu vaginica puturoasă, Falcă, cu dinții cariați, se știu cu toții de căzături. Și cum nu mai sunt șanse de vindecare pentru asemenea venerice, ce-ți mai rămâne de făcut decât să te răzbuni, dând-o și la alții.

New World Order-up date

Citeam un articol pe presseurop.eu (l-am pus și la blogrol, urmăriți-l, pentru că e singura presă care merită citită în limba română) despre cum criza financiară devine o mină de aur pentru întreprinzători. De ce? Deoarece condițiile de muncă au devenit tot mai restrictive, salariile minime pe economie s-au micșorat antrenând după ele toate salariile economiilor europene, demiterea unui angajat este acum mult mai facilă, contractele de muncă pe termen determinat se pot prelungi acum la nesfârșit, vârsta de pensionare s-a mărit,pe scurt, cheltuielile cu salariații, recte, veniturile lor, s-au micșorat, în timp ce condițiile de muncă s-au înrăutățit. Și asta se numește progres în noua economie globală.

Tot așa cum escaladarea datoriilor publice a fost considerată benefică pentru economie, până când state întregi, ca Grecia, Islanda, Irlanda, au început să dea faliment. Adică,  autoritățile corupte au hrănit buzunarele clientelei cu bani publici, accentuând astfel datoria suverană, ca apoi FMI să i-a în custodie țara, punându-i pe cetățenii ei în lanțuri. Ungaria a încercat să se opună acestui proces, refuzând implicarea FMI în politica fiscală și economică, și a fost pusă la zid ca dușman al Europei. 

Cum e posibil așa ceva? Simplu. Prin intermediul lăcomiei și prostiei umane. Rețeta e următoarea: Vreți bani? Da, vrem bani! Vă plac banii! Da, ne plac banii! Atunci țineți bani, proaspăt tipăriți în laboratoarele de dezvoltare a instrumentelor financiare de distrugere în masă de la Goldman Sachs, Banca Mondială, FMI și Banca Centrală Europeană. Ce au făcu cu banii aceia? Nimic. I-au furat. De aceea Grecia e o țară în faliment plină de milionari. Iar când a venit vremea returnării creditului, ia banii de unde nu-s. Și atunci banca a intrat în posesia proprietăților tale, cum ar fi în Grecia Acropolele.  

La nivel micro, tot neamul prost care s-a avântat la credit cu buletinul a pățit la fel, rămânând pe urmă în curul gol.

Cât de tâmpiți sunt oamenii, alergând toată viața după niște bucăți de hârtie pe care niște privilegiați ai sistemului le tipăresc în fundul curții?

Toate lucrurile acestea se întâmplă acum și în România. Codul Muncii a fost modificat. În prezent un angajator nu trebuie să mai motiveze în niciun fel demiterea unui angajat. Salariile au fost micșorate. Taxele au fost crescute. Se privatizează Sănătate. Au încercat cu SMURD, n-au reușit, dar măcar au închis niște spitale. Se încearcă vânzarea pe nimic a aurului din subteranul țării. Acum vor să exploateze gaze de șist în Dobrogea. Firește, nu românii. Românii sunt doar futuți în cur. FORAJ! 

Iar lumea asistă apatic la toate acestea. Incultura și decadența a sleit individul occidental de energie.

“Suntem obligaţi să adoptăm o agendă de creştere”, a spus preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Nu întreabă nimeni, de ce? Pentru că trebuie plătite datoriile publice. Pentru că băncile care au generat această criză trebuie să facă profit. Și nimic nu e mai profitabil pentru niște paraziți decât STATUL SCLAVAGIST.

În concluzie, criza globală este un artefact construit de sistemul monetar internațional, menit să îngenuncheze întreaga populație a planetei pentru a fi pusă în slujba intereselor unui grup restrâns de privilegiați care au confiscat autoritatea prin escaladarea datoriei publice, promovarea corporatismului în detrimentul inițiativei private și a statului global cu o singură monedă a cărei dinamică se sustrage controlului statului național.

Cum s-a reușit asta? Simplu! CINE NU VREA BANI? Le-au dat bani. Firește, cu dobândă.

good old days sunday song

this is what I call FUN! și azi e sâmbătă

Maestrul libidinoșilor

Îmi amintesc de Ion Cristoiu, căci despre el este vorba, că doar cine dracu’ mai e maestru în țara asta, pe când se gudura pe lângă Elena Băsescu, EBA cea despletită, cu buzele tumefiate, cu capul plin de neuroni… morți. Era încă la Antena 3 pe atunci, și mă miram că o invitase pe fătuca asta în emisiunea pe care o făcea în weekend la postul chitit să-l asasineze mediatic pe tac’su. Ulterior, maestrul s-a declarat fascinat de biata species inductilis. Ceea ce, mă rog, era de înțeles. Ea tânără și dichisită, el la vârsta a treia, înduioșat precum un bunic fermecat de mirajul nepoatei. 

Să-l vezi însă pe Maestrul Maeștrilor gudurându-se pe lângă un specimen de latrină de talia lui Gabriel Oprea e deja prea mult chiar și pentru labe 1 tv. Era el, Maestrul, prostănacul care a prezis odată descinderea marinerului în Piață printre protestatari, și arătarea asta cu fața marcată de o sprânceană întinsă de la o ureche la cealaltă, care parcă îi taie capul în două. FRANKENSTEIN, frate! O bărbie voluntară ca un bot de vită, o privire porcină strecurată printre pleoape, niște fălci parcă gata să mestece Trezoreria Națională. Și Maestrul se gudura ca un pudel croșetat, primenit la funduleț cu pudră asezonată cu vanilie. ”Deci o sssssssssssă câșssssssssstigați! Dar o ssssssssssssă împărțiți laurii, cred”!

Ingrată meserie de jurnalist. Ți-a trecut vremea, presa s-a dus pe copcă, și te vezi nevoit să te pretezi la tot soiul de coprofagii și perversiuni anale, în direct cu telespectatorii. Ați văzut vreodată un pudel croșetat, primenit la funduleț cu pudră asezonată cu vanilie, sodomizat de un purcoi de demagogie pestilențială. Trebuia să-l vedeți pe Maestrul Maeștrilor în direct Oprea, acest Fățău al Guvernului României. 

SOUTH PARK IS BACK, BITCHES!

Nu odată, urmărind un episod South Park, m-am gândit că mințile lui Trey Parker și Matt Stone sunt croite pe măsura mea. Și primul episod al acestui nou sezon mi-a confirmat-o din nou. Și asta pentru că sunt poate ani de zile de când simțul meu filozofic s-a plecat cu asiduitate asupra spinoasei problematici a colacului de la toaletă și a rolului său major în conflictul dintre sexe. Niciodată n-am înțeles, urmărind sfâșietoare drame de ”veceu” la televizor, de ce muieretul emancipat și atotputernic se arată neputincios în fața colacului de la toaletă. Adică, dacă eu, puțoi de rasă, sensibil și plin de delicatețe, îl ridic ca să-mi deșert brebenelul, de ce nu poate ea, piranda cea liberă și independentă și atotputernică, să-l coboare ca să nu-și ude poponeața cât își picură vaginica?

Ei bine, depășind această întrebare fără răspuns, ținând de stranietatea psihologiei vaginei, ”Revers Cowgirl” ne arată pericolele care o pândesc pe aceasta dincolo de colacul ridicat al toaletei. A pățit-o mama lui Clide care, alunecând cu poponeața pe marginea de porțelan, a rămas blocată în budă cu țurloaiele în aer, piaza rea făcând ca în același timp ,nefericita, să tragă apa, forța de sucțiune generată sfâșiindu-i pe dinăuntru măruntaiele. De aici și până la înființarea TSA nu a mai fost decât un pas. Nu, nu e vorba de Transport Security Administration, care-ți controleaza în State găoaza înainte să te urci în avion, ci de Toilet Safety Administration, care-ți controlează găoaza înainte să te pui pe budă.

Dar mă opresc aici. În concluzie, un clasic episod South Park, fără niciun fel de inhibiții față de corectitudinea politică, îngrădirea libertăților individuale  în numele luptei împotriva terorismului și isteria feministă care face ravagii pe întreg mapamondul, mai ceva decât criza globală.  Pe viitor aștept episodul în care va fi luată în discuție problema consortului trimis să doarmă pe canapea atunci când vaginica traversează o criză de lubrifiere. 

Băse, lucru slab

Cu o presă polarizată între lingăi care aclamă spiritul democratic al marinerului care a fost gata să dea guvernarea opoziției, și partizanii USL care-l înjură de dimineața până seara, prostimea  nu mai știe ce să creadă. De aceea aici, la UN BULGĂRĂ DE VOMĂ, preocupați de soarta prostimii de pretudindeni, am hotărât să oferim o viziune imparțială asupra noului moment în lumina reflectoarelor al președintelui pleșuv cu coadă îmbârligată.

Așa cum un mare filozof clasic spunea odată: ”Omul e un intrigant” și Chiorâș Chiondorâș e așișderea. După ce l-a făcut pe Boc târfa lui ani la rând, președintele mariner s-a descotorosit de el, mititelului fiindu-i se pare de acum sortit să se întoarcă înapoi în Clujul lui, să încerce marea cu degetul cu încă o candidatură la primărie. Adică să-și sape singur groapa. Du-te învârtindu-te, papagalule! Practic, n-am mai auzit nimic de domnia sa de o lună de zile, deși teoretic e încă președintele PD-L.

Și cum PD-L e în cădere liberă în sondaje și e practic cu neputință să mai păstreze puterea în lipsa unei fraude electorale de proporții astronomice,  președintele mariner face tot posibilul să-i susțină târtița. Ponta prim-ministru. Cu alte cuvinte, luați voi pe umerii voștri guvernarea, să vă erodați opt luni până la alegeri, oferind muniție demagogică pentru PD-L în campania electorală. Refuzați și oferiți muniție demagogică pentru PD-L care acuză lipsa de curaj a opoziției de a-și asuma responsabilitatea guvernării.

Cum s-ar fi rezolvat votarea guvernului Ponta într-un parlament în care nu are majoritatea nu a fost pus în discuție nici de către Udrea, nici de către maestrul maeștrilor, Cristoiu, și ceilalți lingăi de la EVZ, Curentul (încă mai există), România Liberă etc. Ar fi votat PD-L, UNPR, UDMR guvernul Ponta? Și atunci, cine ar mai fi rămas în opoziție? O brambureală fără margini marca Chiorâș Chiondorâș. O mașinațiune slabă marca zevzecul mariner. 

UE… cu M în față

Ascult comentarii ale unor lideri de opinie, oameni politici, care cel mai adesea reușesc să se raporteze corect la corupția și hoția perpetuată de autoritatea de la București, eșuând însă în chipul cel mai lamentabil în ceea ce privește chestiuni de politică globală, UE, criza financiară, sistemul monetar internațional.

O prejudecată care are la bază disprețul profund pentru propria seminție, este aceea conținută în convingerea că UE e dumnezeu tatăl, cel mare și bun și înțelept care nu vrea decât binele viermilor aceștia de rumâni care-și sapă singuri mormântul. Renate Weber, parlamentar european, îl înfiera mai ieri pe Victor Orban ( autocratul de la Budapesta care vehiculează niște idei politice naționaliste demne de Evul Mediu, vrea instituționalizarea cenzurării presei și confundă puterea judecătorească cu guvernul) numindu-l anti-european. Poate pentru că s-a luptat din răsputeri să nu lase picior de FMI în țară, și a eșuat, după care s-a apucat să impoziteze băncile, ceea ce e practic o samavolnicie în ochii oricărui corporatist globalist care tipărește bani la el debara cu care promite să salveze economii europene pe butuci. Vezi să nu!

Așa stând lucrurile, fie-mi permis să arăt ce înțeleg eu din toată această escrocherie numită UE, globalizare și sistem monetar global cu unică monedă tipărită în atelierele de dezvoltare a instrumentelor financiare de distrugere în masă de la Goldman Sachs, Banca Mondială și Banca Centrală Europeană.

Proiectul UE a fost conceput cu menirea de a centraliza autoritatea politică europeană în mâinile unui grup restrâns de indivizi fără nume, fără înfățișare, care își vor extinde influența dincolo de barierele transnaționale, rigorile democrației, sustrăgându-se în același timp cenzurii sistemului electoral care nu poate atinge decât liderii politici naționali, dar sunt fără putere față de consiliile de administrație ale FMI, Banca Mondială, ori Banca Centrală Europeană. Acest proces va culmina cu baterea unei unice monede europene a cărei valoare stabilită prin inflație și deflație firește că nu va ține seama de nevoile economice ale unei culturi europene periferice cum e România. 

Și în acest proiect, țărișoarei noastre, în care amar behăie miorița a jale, i-a fost stabilit rolul de consumator, consumator al produselor manufacturate de occidentul prosper pentru nespălații rupți în cur carpato-danubiano-pontici. D’aia s-a umplut țara de mall-uri, și în fiecare oraș, oricât ar fi el de prăpădit, te trezești cu câte o bancă la fiecare 10 pași. Pentru ca, dacă n-ai o lețcaie ca să-ți construiești standardul de viață de neam prost mult visat, să-ți poți trage un credit de consum, și apoi unul de refinanțare, plus o ipotecă, pe care s-o duci până-n mormânt, cocoșat și îmbolnăvit și îndobitocit de muncă fără niciun alt rost decât acumularea banilor, nimic altceva decât niște bucăți de hârtie tipărită de niște paraziți privilegiați care și-au găsit cel mai tare domeniu de activitate din lume: ”construcția” de bani.  

Temeți-vă de ziua în care euro va deveni moneda națională a României. Pentru că vine. De ce credeți că am contractat toate aceste împrumuturi la FMI? Ca să plătim pensiile și salariile, cum spune președintele mariner? Nu. Pentru ca moneda unică europeană să fie treptat introdusă în sistemul economic-monetar românesc. Lucru care nu se poate face decât pe bază de datorie publică, la fel ca orice altă emisie de masă monetară. 

Rockin In The Free World and FUCK Lady Gaga… sunday song