„Nicio femeie preşedintă. Nicio femeie prim-ministru. Nicio ministră a finanţelor sau a economiei. Tabloul politic românesc îţi creează aparenţa unei masculocraţii„, a tunat Andreea Paul Voss pe blogul domniei sale, citată fiind de mai toată presa mioritică. Trecând peste ”cine dracu e Andreea Paul Voss”, citatul de mai devreme mi-a făcut mai întâi să mi se zbârcească piele pe oase prin trecerea la feminin ale unor funcții publice în Statul Român. Președint-ĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ, ministr-ĂĂĂĂĂĂĂĂĂ, nu însă și prim-ministr-ĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ, reflectând reguli originale de folosire a limbi române cu principii nu foarte exact formate în creierul Adreei ”cine dracu’ e asta” Paul Voss.
După ce am trecut în revistă alte substantive care s-ar preta, după capul Voss, la efeminare, cum ar fi SOLDATĂ, MILITARĂ, POMPIERĂ, am trecut direct la cel mai evident exemplu de creativitate lingvistică a Andreei ”cine dacu-i asta” Voss: MASCULOCRAȚIE. Well, never heard of it! Așa că am deschis dex-ul… on line și am scris acolo: mas-cu-lo-cra-ți-e. ”Niciun rezultat relevant pentru ”masculocrație”. Hm! Oare de ce? În definitiv, și corectorul automat al blogului îl subliniază cu roșu, ca incorect, ceea ce ne spune faptul că Andrea ”cine dracu-i asta” Voss nu numai că are o minte netedă, dar folosește și o platformă de blogging de tot rahatu’.
O fi vrut probabil să spună PATRIARHAT. Îmi dau și eu cu părerea.
Dar ce are, dragă, patriarhatul? De ce-ți zburlește părul pe veveriță?
În fiecare an aceeași poveste de 8 martie. O grămadă de destrăbălate participând la show-uri de streaptease cu niște homalăi (anul acesta Onțanu a făcut-o cel mai lată cu niște profesoare rupte de foame care turnau în geantă conținutul platourilor de pe mese în timp ce admirau chiloții lu’ Botezatu), urmate ca întotdeauna de tot felul de pămpălăi care nu mai știu cum să ridice osanale muieretului de pretutindeni, deplângând soarta haină care le împiedică pe acestea să ajungă… manager. Aseară am dat peste unul vorbind în numele femeilor de parcă era femeie, cum spune Strindberg, făcând apologia discriminării pozitive. Da’ ce-i aia, frate, discriminare pozitivă? Cine hotărăște, și pe ce bază, care anume discriminare e pozitivă, și care e negativă?
Well, inepția fiind mai presus de puterile mele de a stărui asupra acestui subiect, tuturor eunucilor care vor să fie conduși de femei le transmit că egalitatea nu există în această lumea, ea fiind caracterizată prin diversitate. Oamenii sunt diferiți, femeia de bărbat, astfel putând noi discerne între ei, a discerne fiind un alt sinonim pentru discriminare. Iar diferențierea dintre bărbat și femeie este de natură sexuală, având loc între un principiu activ, falic, dominat și unul pasiv, castrat, dominat. Ceea ce firește trezește resentimentele femeii, numite științific, invidie de penis. De aceea, pizmuind virilitatea, femeia vrea să fie bărbat, încercând să facă în același timp din bărbat, femeie. De aceea poartă pantaloni, și bântuie cluburile ca să privească cum dansează dezbrăcați niște poponari epilați pe cur.
În încheiere, tuturor acelora, recte eunucii, cărora condiția masculină nu le este pe plac, le recomand chirurgia reparatorie, care poate transforma într-un vagin orice pereche de boașe. S-a întâmplat ultima dată cu Larry Wachovski. Acum îl cheamă Lana și e, practic, un bărbat egal cu femeia.
un bulgăre de vomă 