Ascult comentarii ale unor lideri de opinie, oameni politici, care cel mai adesea reușesc să se raporteze corect la corupția și hoția perpetuată de autoritatea de la București, eșuând însă în chipul cel mai lamentabil în ceea ce privește chestiuni de politică globală, UE, criza financiară, sistemul monetar internațional.
O prejudecată care are la bază disprețul profund pentru propria seminție, este aceea conținută în convingerea că UE e dumnezeu tatăl, cel mare și bun și înțelept care nu vrea decât binele viermilor aceștia de rumâni care-și sapă singuri mormântul. Renate Weber, parlamentar european, îl înfiera mai ieri pe Victor Orban ( autocratul de la Budapesta care vehiculează niște idei politice naționaliste demne de Evul Mediu, vrea instituționalizarea cenzurării presei și confundă puterea judecătorească cu guvernul) numindu-l anti-european. Poate pentru că s-a luptat din răsputeri să nu lase picior de FMI în țară, și a eșuat, după care s-a apucat să impoziteze băncile, ceea ce e practic o samavolnicie în ochii oricărui corporatist globalist care tipărește bani la el debara cu care promite să salveze economii europene pe butuci. Vezi să nu!
Așa stând lucrurile, fie-mi permis să arăt ce înțeleg eu din toată această escrocherie numită UE, globalizare și sistem monetar global cu unică monedă tipărită în atelierele de dezvoltare a instrumentelor financiare de distrugere în masă de la Goldman Sachs, Banca Mondială și Banca Centrală Europeană.
Proiectul UE a fost conceput cu menirea de a centraliza autoritatea politică europeană în mâinile unui grup restrâns de indivizi fără nume, fără înfățișare, care își vor extinde influența dincolo de barierele transnaționale, rigorile democrației, sustrăgându-se în același timp cenzurii sistemului electoral care nu poate atinge decât liderii politici naționali, dar sunt fără putere față de consiliile de administrație ale FMI, Banca Mondială, ori Banca Centrală Europeană. Acest proces va culmina cu baterea unei unice monede europene a cărei valoare stabilită prin inflație și deflație firește că nu va ține seama de nevoile economice ale unei culturi europene periferice cum e România.
Și în acest proiect, țărișoarei noastre, în care amar behăie miorița a jale, i-a fost stabilit rolul de consumator, consumator al produselor manufacturate de occidentul prosper pentru nespălații rupți în cur carpato-danubiano-pontici. D’aia s-a umplut țara de mall-uri, și în fiecare oraș, oricât ar fi el de prăpădit, te trezești cu câte o bancă la fiecare 10 pași. Pentru ca, dacă n-ai o lețcaie ca să-ți construiești standardul de viață de neam prost mult visat, să-ți poți trage un credit de consum, și apoi unul de refinanțare, plus o ipotecă, pe care s-o duci până-n mormânt, cocoșat și îmbolnăvit și îndobitocit de muncă fără niciun alt rost decât acumularea banilor, nimic altceva decât niște bucăți de hârtie tipărită de niște paraziți privilegiați care și-au găsit cel mai tare domeniu de activitate din lume: ”construcția” de bani.
Temeți-vă de ziua în care euro va deveni moneda națională a României. Pentru că vine. De ce credeți că am contractat toate aceste împrumuturi la FMI? Ca să plătim pensiile și salariile, cum spune președintele mariner? Nu. Pentru ca moneda unică europeană să fie treptat introdusă în sistemul economic-monetar românesc. Lucru care nu se poate face decât pe bază de datorie publică, la fel ca orice altă emisie de masă monetară.
un bulgăre de vomă 