Archive for the ‘categoria „don’t be aggressive to me”’ Category

„Statele Unite sunt pregătite să amplaseze armament greu, inclusiv tancuri și până la 5.000 de oameni, în România, țările baltice și în Europa de Est pentru a contracara o eventuală agresiune din parte Rusiei”, scrie Cotidianul, via New York Times. Măsura va fi pusă în aplicare imediat ce propunerea Pentagonului va primi aprobarea Casei Albe și a ministrului american al Justiției, Ashton Carter. Și atât. Nimic despre Românica și acceptul acesteia de a primi pe teritoriul suveran armate străine. Nici măcar așa, de formă. Guvernul, președintele saxon, Armata, Biserica… Mâlc. Vor să vină americanii,vin, frate. N-are nicio importanță că nu i-a chemat nimeni. Și mai mult decât atât, nici măcar presa românească de mazete nu sesizează enorminatea. Lasă, tată, să vină, să nu ne ia rușii Ardealul.

În alegerea de obiect anaclitică, psihanaliza freudeană descrie în termeni succinți  caracteristica principiilor imuabile masculin și feminin prin termenii ”femeia care hrănește” și ”bărbatul care apără”.

Într-adevăr, țâțele femeii, înainte de a deveni un obiect de investire libidinală cu funcție sexuală, au fost pentru fiecare om al acestei planete sursa de hrană, în timp ce bărbatul dotat cu masă și densitate osoasă și muculară superioară a constituit întotdeauna pavăza îndreptată împotriva vicisitudinilor inerente existenței.

Contrar isteriei feministe care încearcă să convingă femeia contemporană de faptul că întreaga istorie a umanității a fost victima nemernicului bărbat care a oprimat-o, împiedicând-o să-și valorifice potențialul la adevărata capacitate, în realitate bărbatul întotdeauna a apărat femeia, femeia și copilul ei, adesea pierzându-și viața întru împlinirea scopului primar al speciei, acela de a se perpetua.

Cumplită adaptare în contemporaneitatea în care, condiționat fiind de specie, bietul bărbat nu reușește să priceapă că această femeie disfucțională îi dăunează, iar el nu trebuie să o apere, ci trebuie să se apere PE SINE DE EA.

 

 
Iar atunci când pricepe acest lucru, este deja prea târziu, pentru că statul care a eliberat femeia de sub autoritatea bărbatului pentru a o transforma în proprietate publică administrată centralizat, a construit deja un corp legislativ în care bărbatul este tratat ca eternul agresor, în timp ce femeia are rolul victimei arhetipale. Astfel, statul, interesat de mijlocul de producție, recte femeia, și produsul acesteia, plodul, se apără de orice tentativă a bărbatului de a-și redobândi drepturile.

Dacă nu credeți, experimentați un divorț, mai ales undeva printr-o țară „mai europeană”, unde te vei trezi că va trebui să plătești până la moarte o femeie de care nu te mai bucuri, și un plod pe care cu clemență cățeaua te va lăsa să-l vezi de două ori pe lună.    

Pe continentul american lucrurile sunt și mai cumplite, după cum americanii sunt promotorii progresului în întreaga lume. Aici, o femeie este eliberată de instanță după ce și-a jugănit consortul sau i-a reteaz jugulara în miez de noapte, pentru că a pledat autoapărare împotriva unui bărbat adormit. Până nu demult, pe You Tube exista un clip de 50 minute cu asemenea cazuri în SUA, pe care însă portalul l-a șters din rațiuni de corectitudine politică și în prezent nu mai poate fi găsit.

Ce poate fi găsit este însă acest clip cu Karen Straugham, o militantă pentru drepturile bărbaților – DUMNEZEULE, CUM SUNĂ – care după ce tratează problema băiețeilor castrați de mici cu lozinca ”nu ai voie să lovești fetițe”, trebuie să țină piept unei militante feministe care pune pe tapet mult mai importanta problemă a DISCRIMINĂRII LESBIENELOR în odioasa lume a bărbaților.

Enjoy, with a hand trying to feel your shrinking balls, IF YOU STILL GOT ANY.
 

 

NOUA DEZORDINE GLOBALĂ și propaganda care o însoțește este un subiect prea vast pentru a putea fi acoperit într-un biet articol de blogg. Situația a degenerat în asemenea măsură, încât cu greu poți să-ți suprimi senzația de vomă ascultândul huhurezeanul la Digi 24. Acest OM RĂCITURĂ nu a avut nici măcar decența de a comenta în mod just numirea fiului lui Joe Biden în fruntea Romgaz-ului ucrainean. Peste noapte, inamicul numărul  1, Iran, s-a transformat în Rusia. Scutul anti-rachetă care până mai ieri ne apăra de bomba atomică a iranienilor, ne apără acum de iminenta ofensivă rusească. Ce are Rusia cu noi, OMUL RĂCITURĂ nu s-a obosit să explice Poporului Român, la fel cum nimeni n-a explicat vreodată ce vrea Iranul de la plaiurile mioritice.

Singur, CTP-ul, retras pe site-ul cu conținut video, Gândul, a conchis just că semnarea acordului dintre Rusia și China privind livrarea gazului de 400 de miliarde de dolari înseamnă RĂZBOI. Domnul CTP a omis să menționeze însă cine e agresorul în acest război, mărginindu-se să se bucure precum țânțarul din poezia lui Topârceanu, dacă brusc ar fi fost băgat în seamă, că Joe Biden a mâncat o înghețată în Bucureșți. În sfârșit, dat fiind conjunctura geo-politică, STĂPÂNII bagă în seamă România. Stăpânii, vorba vine, administrația de la Washington nefiind nimic altceva decât câinii unei forțe care TRAGE SFORILE DIN UMBRĂ și care nu are nici o legătură cu Poporul American și interesele acestuia.

Pe scurt, lupta aici se dă între FORȚELE GLOBALISTE și statul național, reprezentat de Rusia și China, singurii actori internaționali care au destulă forță economică și politică pentru a se opune CORPORATISMULUI BANCAR TRANSNAȚIONAL. Și ce fac aceste două forțe naționale? Se aliază. Deci, ce fel de război ne așteaptă, alt lucru pe care CTP-ul nu l-a menționat? Un război rece, asta pentru că, având în vedere cât de jalnic s-a comportat forța armată internațională cu boschetarii care se șterg la fund cu nisip prin Irak și Afganistan, oricât ar fi de mare și puternic NATO, nu se încumetă la un război deschis împotriva unei forțe militare precum Rusia, cu atât mai puțin precum Rusia și China la un loc, care probabil ar putea să marcheze sfârșitul civilizației umane pe acest pământ.  

Și în acest război rece, România s-a plasat de partea licuriciului cel mare. Și CTP-ul exultă pentru că o putere mondială e interesată de stabilitate în România. Încă un ”viitor luminos” ne așteaptă, pentru că alții sunt interesați să ne fie bine. Firește, brusca intensificare a luptei anti-corupție poate dezvălui și primele semne ale unei preluări a acestei țări de forțe străine, care sunt interesate să anihileze factorii de influență politică, folosindu-se de tinichelele pe care de-a lungul timpului aceștia și le-au atârnat de coadă pentru a parveni într-un sistem care, ca un făcut, răsplătește tocmai asemenea calități.

Ne-am aninat însă, precum peștele ventuză, de rechinul potrivit? Rusia a cedat în fața Chinei pentru a încheia un acord economic și politic de anvergură, care poate schimba balanța economico-financiară globală. Mai potrivit ar fi, probabil, ca atunci când un oficial rus mai are nevoie să treacă cu avionul pe deasupra României, autoritățile de la București să nu se pripească să insulte Ursul de la Răsărit, ca niște câini care se gudură la pulpana Vulturului de la Washington. Aveți și voi puțină demnitate și nu vă lansați în acțiuni găinărești care, oricum, nu au niciun efect în planul real.

Și noi, PIRAȚII?

Posted: Februarie 22, 2013 in categoria "don't be aggressive to me"
Etichete:,

Întors din sud, și dornic să mă pun la curent cu presa de care am fost ținut departe în ultimele zile, m-am trezit cu istoria asta cu stindardul secuilor care, nu știu din ce motiv, trebuie de acum cocoțat pretutindeni, dar mai ales pe clădirile oficiale ale autorităților locale. Și mi-am amintit că, în timp ce veneam cu autobuzul de la Turda, am surprins într-un sat, habar n-am pe unde, că eram cam adormit, cum pe fiecare stâlp era cocoțat un steag românesc și chestia asta galben și albastru; românescul spre exterior, secuiescul spre interior.

Hm. Ca să vezi! Au umplut târgul de steaguri, ca să nu se supere nici  unii, nici  alții.

Numai pe noi, PIRAȚII, nimeni nu ne bagă în seamă.  Adică, ce? Cu ce e mai prejos pirații, decât secuii? De ce să n-avem și noi o tigvă cu oase încrucișate pe Parlamentul de la Budapesta? Hai, sictir. Ce să spun, secuii, mare rahat!  Mazete de apă dulce. O insultă la adresa piraților de pretutindeni.

LA LUPTĂ, NEMERNICILOR! Spre Budapesta, și cine va înfige primul steagul CU HÂRCA pe parlamentul ungurilor… will get THE BOOTY!  

surrender_the_booty_by_phasmaluna

Băse, muci

Băse, muci

Opinia publică a fost luată prin surprindere de noua manevră a președintelui Băsescu care la o întâlnire  a Consiliului European a avut grijă ca toată lumea să vadă ”docomentul” pe care domnia sa la înmânat liderilor Europei. Apoi, comentatori politici s-au arătat consternați de conținutul acestui document, atunci când el a fost făcut public, pentru că în el se înșirau, pe lângă lucruri prevăzute în mod expres de lege și a căror încălcare ar trebui să fie oricum sancționată de aceasta, cum ar fi respectarea Constituției și a instituțiilor statului, și prevederi stranii precum
evitarea folosirii epitetelor de orice fel și a apelativelor cu trimitere la regnul animal. 

Deci, ce să însemne toate acestea?

Pe scurt, înseamnă capitularea președintelui mariner care, în schimbul coabitării cu Guvernul Ponta, și-a asigurat un sfârșit de mandat liniștit, ferit de amenințarea unei alte suspendări. Așa se încheie epoca Băsescu. Cu chelbosul în rol de… pisicuț. 

Îmi amintesc când m-am dus în Apuseni cu cortul, de unul singur. Când am ajuns în Padiș și nu voiam să mă înghesui cu tot neamul prost care se duce la munte pentru mici și bere, am întrebat un cabanier: ”Bântuie pe aici urșii? Atacă veverițele?” M-a liniștit, așa că mi-am pus cortul mai la o parte, și nu doar că n-am văzut toată săptămâna niciun urs, dar n-am prea văzut niciun animal din Padiș, până la Cheile Galbenei și Someșului. Niciun animal sălbatic, vreau să spun. Că niște cai tot au dat peste mine și o mânză șugubeață a încercat să-mi dărâme cortul sărind pe el cu copitele.

Dar revenind la urși, s-a întâmplat ca un exemplar turbat să atace niște amărășteni și presa a fost invadată de știri despre haite de urside atacând tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul. Acum vânătorii caută un urs care a omorât un braconier care încerca să-l înjunghie pe când era prins în capcană. De ce? Ca să-l felicite, bănuiesc. Ca să-i dea un premiu, sau ceva.

Și mai ieri, o altă știre de senzație: un urs a omorât un porc. Inițial am crezut că e vorba de un alt braconier. Ori baronul local. Dar nu, era chiar un porc, de-adevăratelea. Nu că baronul local ar fi cu ceva mai prejos.  

Sunt două lucruri pe care țara asta le are în plus față de restul Europei: urși și aur… și lupi. Și petrol? Și gaze naturale? Am zis aur? Și în loc să facem ceva ca să conservăm aceste resurse naturale, care au mai rămas, că pe mai toate le-am cam vândut pe nimic, HOP, sare o toantă cu gura că sunt 6000 de urși în țară, în loc de 4000, și asta cică dăunează grav la țărani. Paștele ma-mii lor de țărani proști! Nimeni nu spune că de ăștia sunt prea mulți! Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!omorâm urșii, ca să prospere boii.

Ba p-a mă-tii!